Este socotită Rugăciunea Postului Mare , întrucât este o rugăciune de umilinţă şi adevărată smerenie. Este însoţită de metanii, ca formă de eliberare a noastră de sub stăpânirea păcatului şi a toată răutatea din noi.
Întreaga fiinţă– suflet şi trup– face pocăinţă.
Trupul participă la rugăciunea sufletului, sufletul se roagă prin şi în trup. Atunci când este rostită în
cadrul slujbelor, rugăciunea aceasta este însoţită de metanie nu individual, ci pentru toată biserica, de aceea preotul iese în faţă şi împreună cu el fac metaniile şi credincioşii din biserică şi slujitorii din altar – toată lumea este în stare de pocăinţă.
Să rugăm pe Hristos Domnul să simţim atât pocăinţa, cât şi bucuria care vine prin rugăciune, să simţim atât iertarea păcatelor, cât şi dulceaţa rugăciunii.