“Stăpâne și Doamne al Cerului și al pamântului și Împărate al tuturor veacurilor!
Binevoiește a-mi deschide ușile pocăinței, căci întru întristarea inimii mă rog Ție, adevăratul nostru Dumnezeu, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii.
Nu mă trece cu vederea în marea Ta bunătate și primește-mi rugăciunea.
Apleacă-ți urechea la rugăciunea mea și iartă-mi tot răul pe care l-am facut din propria mea voie.
| Iată, caut odihna, și totuși nu o aflu căci n-am dobândit iertarea și pacea conștiinței. |
Însetez după pace, dar nu o aflu în mine, în adâncul greșelilor mele.
Auzi, o, Doamne, o inimă care cu lacrimi te caută pe Tine.
Să nu Te uiți la faptele mele rele, ci grabește-Te să mă tămăduiești căci sunt adânc rănit.
Cu harul iubirii Tale de oameni daruiește-mi vreme de pocaință și scoate-mă din adâncul faptelor mele celor rele. Să nu-mi răsplătești după dreptatea Ta și nici după mulțimea păcatelor mele, căci astfel sunt pierdut, o Doamne. Auzi-mă, Doamne, la ceasul deznădejdii mele.
Iată, lipsește dintru mine duhul meu și orice gând de îndreptare.
De aceea, milostivește-te spre mine, cel căzut și osândit din pricina păcatelor mele. O, Doamne, scapă-mă pe mine cel robit de faptele mele cele rele, încătușat în lanțurile greșelilor mele. Tu singur știi cum să-i slobozești pe cei robiți; și Tu, Cel ce știi cele ascunse ale mele, vindecă-mi rănile cele nevăzute, dar știute doar de Tine.
Deci, chinuit fiind în fel și chip de durerile cele amare, alerg numai la Tine, Doctorul tuturor celor ce sunt îndurerați. Ușa celor ce bat de afară, Calea celor pierduți, Lumina celor aflați în întuneric, Răscumpărătorul celor aflați în legături, Care pururea ești răbdător față de păcatele noastre și care dai vreme de pocăință prin marea Ta iubire de oameni.
O, Tu cel pururea milostiv și zăbavnic la mânie, strălucește asupra mea, cel ce rău am căzut în lațul păcatelor mele, lumina Feței Tale, o, Doamne. Și în nemărginita Ta dragoste întinde-ți mâna către mine și ridică-mă din adâncul greșelilor mele. Căci numai Tu singur ești Dumnezeul nostru, Carele nu te bucuri de moartea păcătoșilor, și nu-ți întorci fața Ta de la cei ce strigă către Tine cu lacrimi.
Auzi, Doamne, glasul robului Tău celui ce strigă către Tine și strălucește asupra mea celui ce sunt întru întuneric, Lumina Ta cea sfântă. Și dăruiește-mi harul Tău, căci sunt lipsit de orice nădejde, ca astfel să mă îndrept cu totul spre ajutorul și tăria ce vin doar de la Tine.
Preschimbă-mi întristarea întru bucurie și încinge-mă cu bucuria ce vine de la Tine. Și dăruiește-mi să mă lepăd de faptele mele cele întunecate și să mă bucur de pacea aleșilor Tai, o, Doamne, în locul de unde au dispărut toată durerea, suspinul și întristarea.
Deschide-mi ușa împărăției Tale ca să pot intra împreună cu cei ce se bucură de lumina feței Tale, Doamne, și ca să dobândesc viața cea veșnică întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru.
Amin.”
Sfântul Serafim de Sarov
CategoriiFără categorie
.jpg){kind=small}
