Şedeam jos şi plângeam5 min de citit

Nu este niciodată o mai potrivită stare pentru noi când am păcătuit, călcând voia lui Dumnezeu, decât să şedem jos, în pocăinţă, în amare păreri de rău, în zbuciumată recunoaştere a căderii noastre – şi să plângem, ca nişte vinovaţi.

Şi nu este niciodată o mai fericită stare pentru noi când Dumnezeu ne-a făcut bine…, când ne-a primit iarăşi, când ne-a învrednicit iarăşi de un nou har al bunătăţii Sale, decât să şedem în genunchi şi să plângem.

 

Când El ne-a dat o nouă binecuvântare a întâlnirii frăţeşti şi o nouă înfăţişare înaintea Lui, şi o nouă petrecere în Casa Lui – nu-i o mai potrivită stare pentru noi decât să şedem jos în genunchi, în smerenie recunoscătoare, şi să plângem, mul-ţumindu-I pentru toate binefacerile şi binecuvântările Lui.
 

Şezând jos la picioarele Domnului şi plângând şi-a auzit femeia cea păcătoasă vestea iertării cea mântuitoare a păcatelor ei celor multe (Luca 7, 47).

Şezând jos la picioarele Domnului şi plângând şi-a auzit Maria vestea cea dulce că aceasta este partea cea bună care nu se va mai lua de la dânsa… (Luca 10, 39-42).
Şezând şi plângând la picioarele lui Iisus a primit Maria făgăduinţa învierii fratelui ei (Ioan 11, 32), pe care îl iubea atât de mult!…
Şezând jos la picioarele Crucii Lui a primit ucenicul Său cel iubit o Mamă… şi tot acolo la picioarele Crucii şi Mama Sa cea îndurerată şi-a primit un alt fiu iubit (Ioan 19, 25-27)…
Şezând jos şi plângând la picioarele Domnului şi-au salvat părinţii copiii lor (Mat. 15, 25-28; 17, 14-15).
Şi-au recăpătat orbii vederea, cei legaţi, eliberarea, cei leproşi, vindecarea, cei pierduţi, mântuirea şi cei depărtaţi, reîntoarcerea…
 
Starea şi plângerea la picioarele Domnului aduce totdeauna mângâierea în clipele zdrobirii sufleteşti.
Aduce speranţa în prăbuşirile şi loviturile grele.
Aduce lumina în nopţile cele mai întunecoase.
Aduce ajutorul şi izbăvirea în primejdiile cele mai mari.
Nici o altă stare şi nici un alt loc din lume nu pot linişti sufletul zbuciumat ca această şedere şi plângere înaintea Domnului.
Acolo, şezând jos şi plângând, la picioarele Crucii lui Iisus, Domnul şi Mântuitorul meu, mi-am găsit şi eu pacea şi bucuria iertării, când, zdrobit de vederea păcatelor mele şi de aşteptarea osândei lor, m-am prăbuşit înfrânt, cu faţa şiroind de lacrimi.
Acolo, şezând jos şi smerit, am primit prin rugăciune cele mai mari bucurii, mângâieri şi încurajări.
Acolo am primit lumină şi mustrare pentru neascultările mele.
Acolo am primit, încovoiat, loviturile încercărilor, prin care s-a făcut lumină şi bucurie în gândurile şi în inima mea. În viaţa mea şi în veşnicia mea.
 
Acolo m-am smerit, plângând, când mi-am recunoscut vina.
Acolo m-am prăbuşit recunoscător în clipa izbăvirii mele şi de acolo am plecat spre cei dragi, şi acolo am căutat să vin cu ei.
Acolo am cunoscut fiinţa cea mai sfântă în viaţă, pe părintele cel mai iubit – şi acolo îl văd şi acum.
Acolo, şezând şi plângând, am cântat cele mai mişcătoare cântări de pocăinţă şi de iubire pentru dragostea Domnului meu Preaiubit.
Toate cântările şi cuvintele mele în care sunt lacrimi şi putere – acolo le-am primit şi acolo le-am adus…
Acolo, îngenuncheat într-o viaţă de neîncetată ascultare şi de tot mai adâncă smerenie, aş vrea să-mi petrec viaţa câtă o mai am, scăldând în lacrimi fiecare rugăciune a mea
şi fiecare cântare,
şi fiecare meditaţie,
şi fiecare sfat,
şi fiecare mustrare,
şi fiecare bucurie,
şi fiecare frate,
şi fiecare dar,
şi fiecare vrăjmaş,
şi fiecare dorinţă, pe care le am de la Domnul
şi pentru El.
Şi acolo vreau să stau, la picioarele Domnului meu, până când va veni El, Domnul meu, Care doresc să mă găsească şi să mă ia la Sine din acest loc şi din această stare.
 
Slavă Ţie, Doamne Iisuse, Preadulce Mântuitorul meu, Prietenul tinereţii şi al singurătăţii mele, la picioarele Căruia am aflat plângând Comoara iertă-rii mele şi la picioarele Căruia doresc să mi-o păstrez până la moarte!
Te rog, Doamne Iisuse, ajută-mă neîncetat să pot îngenunchea la picioarele Tale, cu smerenie şi cu răbdare în cele mai grele lovituri, cu încredere şi cu nădejde în cele mai sfâşietoare clipe de singurătate şi încercare.
În cele mai bucuroase împrejurări de îmbelşugare şi mulţumire.
În cele mai fericite zile şi în cele mai nefericite nopţi.
De Acolo să merg la ai mei, de Acolo să le vorbesc la vrăjmaşi, de Acolo să plec la muncă şi Acolo să mă întorc la odihnă.
Acolo, Te rog, Doamne Iisuse, să-i apleci spre mântuire pe toţi cei apropiaţi ai mei şi pe toţi cei îndepărtaţi.
Căci Acolo este întreagă fericirea tuturor şi acum, şi în veci.
Amin.
 
Traian Dorz – HRISTOS – COMOARA PSALMILOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments