Aceasta minune, pe care oamenii locului o pomenesc in fiecare an de praznicul Sfantului, a avut loc in oraselul Filiatra, in anii ocuparii Greciei de catre germani. Pentru un sabotaj reusit de luptatorii din rezistenta, Comandamentul militar din Tripolis a ordonat guvernatorului german al Filiatrei, Kontau, sa dea foc oraselului, sa ucida un numar de notabilitati si sa aresteze 1.500 de locuitori pentru a-I deporta in Germania, pe un drum fara intoarcere. Primind ordinul, Generalul Kontau a ordonat soldatilor sa-l execute intocmai, fara mila, in zorii zilei urmatoare.
Lumea fu cuprinsa de jale si mahnire mare si nu stia ce sa mai faca pentru a-I salva pe filiatreni. Aflat la Tripolis, Parintele Arhimandrit Theodor Kotakis, care se tragea din Filiatra, lua pe cineva care cunostea germana si se duse la casa generalului din Tripolis. In timp ce astepta pe hol sa fie primit, auzi din biroul generalului strigate, injuraturi, tulburare mare. O servitoare grecoaica il trase atunci de rasa si-I spuse sa plece, ca sa nu fie si el executat pe loc. Iesind de acolo, Parintele dadu de veste la toate casele din Tripolis in care locuiau oameni originari din Filiatra sa se roage in noaptea aceea sfantului ocrotitor al filiatrenilor, Haralambie, pentru a interveni. El insusi s-a inchis in camera lui si se ruga cu durere. La fel au facut si locuitorii din Filiatra, care simtisera ca li se pregateste ceva.
Si sfantul le-a auzit rugaciunea si a savarsit minuni. In noaptea aceea, pe cand dormea, generalului Kontau I se infatisa Sfantul Haralambie ca un batran grav, maret, foarte cuviincios si plin de sfintenie, in haina preoteasca si cu o barba alba-alba. Era un chip pe care protestantul (sau, mai degraba, necredinciosul!) neamt nu-l mai vazuse niciodata in viata lui. Cinstitul batran ii spuse cu glas dulce: