Sa facem popas duhovnicesc, cititorule, la Betleem. O, câte lucruri minunate vom auzi şi vom vedea aici! Întâi, vom auzi că Mântuitorul S-a sculat de pe Tronul măririi Sale dumnezeieşti şi a pogorât pe pământ. Cerurile adică s-au pogorât, încăpând, de necrezut, în spiţa lui Iuda, cum zice şi Marele Efrem: „Ca să nu-i tulbure prin măreţia Sa pe cei care‑L vedeau, El S-a strâns pe Sine Însuşi din tot universul în pământul evreilor, din tot acest pământ [S‑a restrâns] în Iudeea, şi de aici [S-a strâns] în Betleem, până ce a umplut [doar] un mic pântec [al Mariei]. Şi ca un grăunte din grădina noastră şi ca o rază mică pentru ochiul nostru, a răsărit, s-a întins şi a umplut lumea“1. Încă de la Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, catavasiile Naşterii Domnului irump, în miez de utrenie, chemare către nou praznic făcându-se, la care astăzi am ajuns. Toată sărăcia noastră s-a sfârşit deodată, îmbogăţindu-ne Rodul Care a bucurat astăzi Betleemul: „Hristos Se naşte, slăviţi‑L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie lăudaţi‑L, popoare, că S-a preamărit”.