Bucuria e altceva decât veselia sau buna-dispoziţie. Naşterea Domnului e bucurie profundă, delicată, plină de sensibilitate.
Domnul să ne dea puterea şi înţelepciunea de a ne debarasa de grijile multe, chiar aparent bune, dar care nu ne mai lasă timp să facem puţin loc în suflet. Loc pentru o mică iesle. Atât.
Şi în final fac loc colindelor – câteva care m-au sensibilizat în mod deosebit anul acesta.
Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.
Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.
Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâier
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.
Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.
Şi era o pace albă,
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.
Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.
CategoriiNasterea Domnului
