Domnul să ne ajute să primim Bucuria1 min de citit

Bucuria e altceva decât veselia sau buna-dispoziţie. Naşterea Domnului e bucurie profundă, delicată, plină de sensibilitate.

 Domnul să ne dea puterea şi înţelepciunea de a ne debarasa de grijile multe, chiar aparent bune, dar care nu ne mai lasă timp să facem puţin loc în suflet. Loc pentru o mică iesle. Atât.

Şi în final fac loc colindelor – câteva care m-au sensibilizat în mod deosebit anul acesta.

 Oaspeţi cu azur în gene

 

Şi zăpadă pe opinci

 

 Se iviră la fereastră

 

Cu colinde şi tilinci.

 

 

 

 Cântec legănat şi fraged,

 

 Înfloriri de ghiocei

 

 Umbre mari ţineau isonul

 

 Albăstrind pe după ei.

 

 

 

 Se părea că-n zvon de aripi

 

Şi miros de tămâier

 

 În colindă mi se-ngână

 

Pui de om cu pui de cer.

 

 

 

Şi cântară, şi urară

 

 Şi plecară ca un dor,

 

 Strălucea un puf de înger

 

 Risipind pe urma lor.

 

 

 

Şi era o pace albă,

 

Ca ninsoarea, şi era

 

 O sfială ce din stele

 

 Până-n inimi tremura.

 

 

 

 Bacii lepădară grija:

 

 Astăzi lupii ţin ajun,

 

 Porumbeii nu visează

 

Vânt de uliu căpcăun.

 

 

 

Şi zăvozii şi dulăii

 

 Să mai lărmuie se tem,

 

 Boii rumegă cu botu-n

 

 Ieslea de la Betleem.

 

 

 

 Fă-mi-te numai ureche

 

 Ca s-auzi, bătrân pământ:

 

 Sus, în leagăn prins de stele,

 

 

 

Gângureşte Pruncul Sfânt.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments