– Dacă esti sincer, nu. Pentru că suntem datori să iubim pe aproapele nostru.
Aproapele nostru, spune Mântuitorul, este oricine, chiar un dusman; dar aproapele nostru este, în primul rând, fratele meu, sora mea de sânge.
Iubind pe acesti apropiati ai mei, iubesc si neamul meu, poporul meu.
Si atunci, dacă iubesc (în sensul profund crestin) poporul meu, mă numesc
nationalist.
Dacă este sinceră această afirmatie, atunci smerenia nu ar trebui să ne lipsească.
La Voronet – cred că ati fost fiecare pe acolo – un perete întreg de sus până jos înfătisează
Judecata Viitoare. Si acolo, între altele, sub toate elementele acestei Judecăti, este si învierea
neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu. Vin grupati: evreii, turcii, românii,
vin toti la Judecată, pe neamuri.
Atunci ne vom întreba: dacă un conational de-al meu, fiind călugăr, meserias sau politician, a
făcut niste fapte bune, eu de ce n-am putut să fac?
Aceleasi conditii au fost si pentru mine.
Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea în vedere si această grupare pe neamuri.
În cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecati.
Neamul românesc are si sfinti foarte multi, avem si oameni de bună-credintă, foarte cuviinciosi, avem însă si criminali.
Fiecare îsi va primi răspuns si răsplată după cum si-a dus viata pământească.