Sexul in post este ,,interzis”, cred unii. ,,Restrictionat” spun altii. ,,Abstinenta”, sustin cei mai apropiati de cele spirituale. Termenul potrivit este insa ,,infranare”. De ce? Simplu: postul este, practic, un exercitiu de educare a instinctelor, inclusiv cel sexual. Adica postul este si o lectie de educatie sexuala.
Tema educatiei sexuale preocupa, de ceva vreme, societatea romaneasca. Recent, am citit un articol in care un expert in domeniu facea referire la religie si Biserica, in sensul unei invitatii la includere prin excludere: dincolo de religie, educatia sexuala este necesara, iar Biserica ar trebui sa se implice. Pai, se poate implica Biserica fara religie>
Trecand peste aceasta idee, mi-am zis ,,iata o interesanta ecuatie: sexualitate si Biserica”.
De altfel, tema este ceva mai veche, multi crezand ca religia este principalul opozant al educatiei sexuale. Da si nu. Sa ne lamurim…
La noi, deocamdata, discutia despre educatia sexuala este ca discutia despre politica: toti au o parere, pentru ca toti voteaza. Dar nu toti pot fi politicieni…
O abordare serioasa a temei presupune definirea clara a scopurilor finale si a programei educationale in domeniu. Insa in Romania nici scopurile nu-s clare, nici programa scolara nu e limpede.
Pentru multi, educatia sexuala se reduce la o simpla discutie despre mijloacele contraceptive (ce sunt si cum se folosesc), care sa ingaduie placerea fizica fara multa bataie de cap. Ceea ce este nefiresc, intrucat se uita de restul implicatiilor, fie ca ne referim la riscurile folosirii acestor mijloace contraceptive, fie la latura emotionala. Cum la fel de nefiresc este sa aud un ministru sustinand obligativitatea educatiei pentru sanatate in scoala (ideea nu e rea in sine), dar fara sa ofere prea multe detalii despre ce vor face concret copiii.
De altfel, insasi educatia nationala pare un fel de Triunghi al Bermudelor, in care copilul intra, dar nu stie cum (si mai ales ce) iese.
Simplu spus, educatia sexuala poate avea doua mari directii de abordare:
fie educa tanarul pentru a-si controla instinctul sexual in mod echilibrat, definind limpede toate laturile vietii intime (fizice si psihice) si, totodata, aratand riscurile intelegerilor eronate si ale confuziilor, la care tinerii pot ajunge foarte usor, gasind informatii eronate in diverse medii virtuale sau audiovizuale (parteneri multipli, lipsa implicarii emotionale, semnificatia actului marital, influenta anturajului etc.) fie ,,elibereaza” instinctul sexual, stimuland consumul de sex, caz in care educatia sexuala se ingrijeste mai mult de prevenirea ,,accidentelor” ce pot interveni in consumul de sexualitate: boli specifice, sarcini nedorite etc.
Daca vreti sa complicam problema, putem adauga ,,sare si piper”. De pilda, consider ca sexul nu poate fi vazut doar ca un act mecanic. Relatia trupeasca presupune si o relatie psihologica, sufleteasca, despre care nu am auzit prea multe dezbateri. Omul nu poate trai asemenea unui animal, care se imperecheaza oriunde si oricum.
Riscul stimularii sexualitatii mecanice este disparitia ,,aproapelui”, transformarea acestuia in obiect sexual sau ,,marfa” pentru industria placerilor carnale.
Si asa, provocarile financiare de azi tind sa ne transforme in cifre, imoralitatea nascandu-se, ca la Scriptura, ,,intre vanzare si cumparare”.
Ca sa nu mai aduc in discutie tema familiei, adeseori anexata indecent sexualitatii.
Ca ,,delicatesa” putem pune in discutie si modul in care se va dezbate la ore. N-am vazut niciun studiu serios care sa explice avantajele si dezavantajele tratarii chestiunilor legate de sexualitate la clasa, in colectivitate. Ce impact emotional are asupra elevilor faptul ca se discuta niste chestiuni care sunt, totusi, intimet Balanta cunoastere versus intimitate nu a fost abordata prea des pana acum. Sau poate n-am vazut eu… Nu neg necesitatea temei, dar nu vad prezentata o solutie optima, care sa tina cont de specificul fiecarui elev. Nu toti sunt extrovertiti, cum nu toti sunt introvertiti.
Uitasem ,,piperul”. Consumismul. E un subiect iute. ,,Eliberarea” instinctului inseamna, practic, consum de sex, ceea ce, in vremurile economiei globale, e o afacere profitabila, dar si o discutie complicata.
Erotismul nu este doar un instinct complex, e si o buna strategie de marketing, din cele mai vechi timpuri.
Dilema alegerii intre directiile a si b ale educatiei sexuale are si impact economic.
Un om echilibrat va consuma mai putin, in vreme ce un om controlat de instinct poate fi un bun client, care raspunde rapid la stimulii din reclama. Ori, la acest capitol, economia isi doreste oamenii cat mai instinctivi cu putinta, indiferent ca vorbim de mancare, sex sau prestigiu social. ,,Nu conteaza pe ce palier al piramidei lui Maslow purtam discutia, important e sa fie consum, pentru ca asta aduce profit”, isi spun mai toti afaceristii.
Nu putem lasa educatia sexuala sa alunece pe panta educatiei erotice, stimuland consumul de sexualitate sau materiale pornografice.
Prin urmare, educatia sexuala nu e ceva ce trebuie gandit ,,pe genunchi”, ci trebuie luat in calcul un intreg univers uman, cuprins intre eros si agape, intre instinct si echilibru. Cheia o constituie definirea clara a scopului acestei educatii.
In niciun caz eliminarea religiei nu mi se pare solutia.
A exclude religia din ecuatia educatiei sexuale inseamna a da la o parte tot ce tine de scara de valori a umanitatii in fata instinctului. Adica a fabrica un ,,om nou”, fara reguli morale profunde si clare, clatinandu-se in fata stimulilor erotici ca o frunza in vant.
Sa luam, ca pilda, postul. In sens religios, el nu este o simpla dieta alimentara, ci un intreg exercitiu de supunere a instinctelor controlului ratiunii si, mai ales, iubirii crestine. S-a gandit cineva ce impact are postul asupra vietii sexuale.
Dupa mine, postul este cea mai frumoasa lectie de educatie sexuala. Biserica nu-i vrea pe toti
abstinenti, cum eronat s-ar crede, ci ii vrea pe toti desavarsiti.
Echilibrati si demni.
Ideea centrala a postului este lupta cu placerea, inclusiv cu cea sexuala. Metoda este limpede si este enuntata in Noul Testament: ,,Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre”(1 Cor. 7, 5).
Astfel, Biserica sustine ca, in post, credinciosul se infraneaza chiar si de la placerile ingaduite, pentru a-si redobandi controlul asupra instinctelor. Caci, fara control, nu ajungem decat la dependenta. Iar dependent ruineaza pe oricine este atins de ea. Vorba Sf. Maxim Marturisitorul: ,,Orice placere naste durere”. Desigur, se refera la un mecanismul psihologic al adictiei: o placere neimplinita naste durerea celui dependent de ea.
Infranarea este singura metoda sanatoasa prin care se poate evita caderea in dependenta. Inclusiv in viata sexuala.
Din pacate, societatea de consum de astazi se bazeaza pe placere, ca stimul de marketing.
Oriunde te uiti, placerea este incurajata, stimulata, marketizata.
Asa se face ca religia apare ca dusman al ,,modernitatii”, din pacate o modernitate care se bazeaza prea mult pe consum instinctiv si prea putin pe echilibru rational. Riscul este ca, traind asa, umanitatea sa se transforme intr-o gloata de zombies consumeristi.
Biserica nu se va opune niciodata unei educatii sexuale ce-si va propune, ca tinta, un om echilibrat, care sa-si controleze instinctele, nelasandu-se prada dependentei de sex, lipsei de igiena, stimulilor erotici din jur, dezinformarii sau, mai grav, lipsei totale de informatie din domeniu.
Daca vrem sa fim realisti, trebuie sa intelegem ca, mai devreme sau mai tarziu, in viata fiecarui copil care a trecut pe la ora de religie va veni si momentul intalnirii cu provocarea sexuala.
Trecerea cu bine peste ,,ispita” presupune posesia unui bagaj de cunostinte cat mai complet.
De altfel, spiritualitatea crestina (ca si diverse analize sociale) afirma ca ignoranta este un pacat grav, care lasa pe om sa devina ,,bataia de joc a dracilor”, prin manipulare, inselare si minciuna.
Sf. Marcu Ascetul atrage atentia ca: ,,Tuturor relelor le premerge nestiinta…Nestiinta indeamna la impotrivire fata de cele ce sunt de folos”.
Parintele Constantin Galeriu zice ,,un crestin autentic nu poate fi prost” (Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu, Dialoguri de seara. Parintele Galeriu, Editura Harisma, Bucuresti, 1991, pp. 90-91). Parintele Nicolae Steinhardt sustine si el ca ,,Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti.”, preluand cuvintele Sf. Pavel ,,Drept aceea, nu fiti fara de minte…”.
In schimb, Biserica se va opune oricarei educatii ce doreste ,,eliberarea sexuala controlata” a umanitatii, in fapt dezechilibrarea omului, sub asaltul instinctelor (inclusiv erotice), spre a fi un client docil campaniilor de marketing.
Consumul diverselor placeri instinctuale nu trebuie sa ajunga nici factor de dezechilibru sufletesc, nici motor al cresterii economice. Acesta este, finalmente, rostul postului, descris succint de Sf. Pavel prin cuvintele:
,,Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva”.
Eugen Tanasescu
Sursa: http://adevarul.ro/news/societate/postul-educatia-sexuala-1_56f15ed75ab6550cb81d5343/index.html
