O zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea
Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume
cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe.
O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci
şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de
la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi
sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia
Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.
istoria universală cu numele de „Imperiul bizantin”. Imperiul bizantin este un stat excepţional şi unic; unic în ceea ce priveşte scopul, unic în ceea ce priveşte durata.
În ceea ce priveşte scopul mai întâi. Care stat de astăzi mai are idealurile, pe care le-a avut Bizanţul? Există vreo 160 de state, ale căror steaguri flutură în curtea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Care din aceste state are idealurile cu care a trăit şi s-a dezvoltat Bizanţul? Care este scopul acestor state astăzi? Dacă scopul omului nu este „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (Isaia 22, 13; I Corinteni 15, 32), cu atât mai mult scopul unui stat nu trebuie să fie material. Aşadar, scopul statului bizantin nu a fost
materia (prosperitatea materială, dezvoltarea materială, exploatarea materială a resurselor profitabile, a apelor şi a solului, impunerea prin forţă, cuceririle). Scopul Bizanţului a fost înalt, ceresc, superior şi celui imaginat în Statul (Πολιτεία) lui Platon, care a încercat să-l materializeze, dar a eşuat. Scopul Bizanţului a fost aplicarea, propovăduirea şi răspândirea Sfintei
Evanghelii, creştinarea şi civilizarea popoarelor barbare.
ce Imperiul bizantin, fenomen unic, a ţinut 1100 de ani. Şi a fost centrul întregii lumi, farul, campionul, avangarda care s-a luptat pentru idealurile creştine.
Roma decădea, noua Romă, Constantinopolul, înflorea cu elementul creştin.
scurte ale Simbolului de Credinţă, ale Crezului. Crezul este scris nu doar cu creionul şi cu cerneală; este scris cu sângele eroilor credinţei noastre. Pe terenul Bizanţului s-au întrunit şi toate celelalte sinoade ecumenice ulterioare.
Mănăstirile nu au fost, cum calomniază ateii şi necredincioşii, focare ale
trândăviei, indolenţei şi lenevirii, ci au fost universităţi ale epocii; graţie
acelor mănăstiri, şi în principal Sfântului Munte, a fost salvată bogăţia
filozofiei, istoriei şi poeziei eline.
Pe 29 mai – comemorarea anuală la care trebuie să plângă întregul neam, iar
clopotele să bată funebru în tot elenismul – , pe 29 mai 1453 mulţimi barbare,
asiatici neciopliţi împinşi de mania distrugerii au intrat în Cetate prin foc
şi fier. Şi atunci, pe meterezele ei, a căzut ultimul împărat care a purtat
acelaşi nume cu primul, acel Constantin I (324-337), şi iarăşi, acest
Constantin al XI – lea Paleologul (1449-1453). Şi prima faptă a ocupanţilor
care a fost? Un barbar s-a urcat pe turla Sfintei Sofia, a smuls Cinstita Cruce
şi în locul ei a înălţat semiluna, simbolul întunericului şi al barbariei. De
atunci s-a stins capodopera Bizanţului, a murit Imperiul bizantin.
trăieşte în inimile elinilor. Trăieşte ca un rai, ca o legendă, ca o istorie.
Trăieşte! Eu cred neclintit şi în ciuda păcătoşeniei mele proorocesc,
întemeindu-mă pe cuvintele Sfântului Cosma Etolianul că – nu neamul nostru, nu
generaţia noastră, pentru că a păcătuit mult şi etnic, şi politic, şi religios
– o nouă generaţie, care vine, va vedea împlinindu-se cuvintele „Din nou, cu
ani şi vremi, iarăşi ale noastre vor fi”. Aceştia, cred asta şi o strig, se vor
învrednici să prăznuiască şi să liturghisească în biserica Sfintei Sofia.
urmaş al Bizanţului, insuflat de idealurile marelui Constantin, dacă vom avea
ca emblemă a noastră „În acest semn vei învinge” („En touto nika”). Celelalte
state pe steagurile lor au alte simboluri. Elada are Cinstita Cruce. Prin „En
touto nika” vom merge înainte. Şi cu toate piedicile sunt sigur că neamul
acesta, mic în întindere, dar mare în idealuri, va trăi în Hristos Iisus, pe
Care, copii ai elinilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Amin.
