A

Adevărata credinţă este o descoperire personală.

Credinta nu este un dar moştenit. Nici un lucru învăţat. Nici chiar adeziunea formală la vreo Biserică sau cult, sau adunare. Ci credinţa adevărată este o îndoită descoperire: a lui Hristos spre suflet şi a sufletului spre Hristos.

Este coborârea lui Hristos spre om şi înălţarea omului spre Hristos până la atingerea şi sudarea unuia de Celălalt. În aşa fel, încât ceva din butuc să se urce până în ramul cel mai de sus al mlădiţei. Şi lumina cea mai de sus să se coboare până în rădăcina cea mai profundă.


Atunci întrepătrunderea este atât de tainică, încât Hristos Se manifestă în tot ce este al omului,
iar omul se contopeşte în tot ce este al lui Hristos.

O astfel de credinţă nu este decât personală, căci la ea nu putem ajunge decât fiecare personal. Nu pentru toţi, căile de ajungere la ea sunt la fel. Dar ea, când este, ajunge în toţi la fel, un bun cu totul personal.

Toma, în clipa atingerii care l-a străluminat dintr-o dată, n-a spus „Domnul nostru şi Dumnezeul nostru“, ci „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“. Căci, pentru el personal, Hristos abia de atunci încolo devenise Dumnezeu. Ce strălucită izbândă, ce fericită descoperire, ce negră-ită minune este aceasta!


Poate fi Hristos Domnul şi Dumnezeul Adevărat, dar, dacă El nu este chiar al tău, nu mult îţi foloseşte ţie aceasta.

Poate fi Hristos Mântuitorul lumii, dar, dacă El nu este chiar al tău, în zadar. Poate fi credinţa mântuitoare, iertarea câştigată, împă-răţia lui Dumnezeu aproape, – dar, dacă nu le ai tu, dacă nu sunt ale tale, dacă tu nu eşti al lor, atunci tu personal n-ai nici un folos de ele: tu eşti tot în păcatele tale şi tot fără mântuire. Şi acum, şi în veci. Să fii bine încredinţat de asta!

Suflete dragă, cum stai tu faţă de aceste adevăruri? 
Ai făcut tu acest salt ceresc prin care să devii un om nou?
Ai avut tu în viaţa ta acea dumnezeiască clipă a atingerii de Iisus? 
Ai simţit tu în toată fiinţa ta o cerească transformare întocmai ca o naştere din nou când Hristos 
Sa atins de tine, când tu te-ai atins de El?

O, dacă da, ferice de tine! Strânge-te tot mai mult de El până când vei fi una cu El şi El una cu tine. Să fii astfel fericit cu El.

Dar dacă nu, atunci te rog, atinge-te chiar acum. Şi ochii tăi se vor lumina, fiinţa ta se va naşte de sus. Şi Hristos va deveni al tău deplin-deplin, iar tu al Lui în totul.

Slavă Învierii Tale, Doamne Iisuse, slavă Ţie! Cu toată fiinţa mea Te doresc, Doamne Iisuse. Şi cu toată puterea mea mă ating de Tine.
Fă ca harul Tău să se reverse în mine şi să-mi schimbe în chip desăvârşit toată fiinţa şi toată viaţa mea, făcându-mă un binecuvântat şi puternic apostol al Tău, copil al Tău, rob al Tău… Amin.

Traian Dorz, Hristos – Mântuitorul nostru 

0 Shares