&

”Sârguieste dar si te pocăieste”

post
Mare primejdie este pentru fiecare dintre noi atunci când suntem cu sufletul bolnav, când suntem orbiti de patimi si nu ne dăm seama că suntem bolnavi.
 
”Dacă ati fi orbi n-ati avea păcat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră”, le zice Mântuitorul fariseilor (Ioan 9, 41).
 
Cu alte cuvinte, Iisus le spune:
 
”Dacă v-ati recunoaste orbi, n-ati avea păcat, pentru că M-ati ruga să vă vindec. Dar voi pretindeti că vedeti adevărul, când de fapt sunteti orbi si nu voiti să fiti vindecati de Mine”.
 
Când omul îsi dă seama că este bolnav cere un sfat de la cineva, aleargă la doctor, se roagă lui Dumnezeu – face ceva ca să scape de boala care îi amenintă sănătatea. Dar dacă rămâne nepăsător, boala progresează si într-o bună zi cade la pat si moare. Tot asa se întâmplă si cu boala cea dinlăuntru, cu orbirea sau chiar cu moartea sufletului.
 
Pentru multi dintre noi se împlineste cuvântul din Apocalipsă, în care Dumnezeu ne spune asa: ”Stiu faptele tale, că ai nume, că trăiesti, dar esti mort. Priveghează si întăreste ce a mai rămas si era să moară” (Apocalipsă 3, 1-2).
 
Care sunt aceste fapte ucigătoare pe care le avem si le purtăm cu noi, care ne întunecă sufletul

încât ajungem să murim, desi suntem încă în viată? Trufia, invidia, mânia, betia, desfrâul, lăcomia, lenea, superficialitatea, necredinta, lipsa de dragoste, osândirea pe nedrept a semenilor nostri etc.

 
Câte familii nu se destramă din pricina patimilor si a încurcăturilor neîngăduite pe care le are unul sau altul dintre soti?!
 
Câte sotii nu-si plâng amarul căsniciei când sotul vine acasă târziu si beat, face scandal, îi sperie si îi bate pe ea si pe copii, iar mai apoi îsi părăseste familia si se încurcă cu alta?!
 
Câti crestini nu se roagă lui Dumnezeu numai când dă peste ei câte un necaz, iar când le merge bine uită si de Dumnezeu, si de suflet si duc o viată urâtă si străină de orice bine?!
 
Asemenea fapte, frati crestini, sunt ca niste umbre negre, umbre grele, care învăluie sufletul si constiinta noastră, îmbolnăvindu-ne de moarte.
 
În încheiere am să citez – tot din cartea Apocalipsei – cuvintele lui Dumnezeu care ni se potrivesc, în măsuri diferite, fiecăruia dintre noi:
 
Stiu faptele tale; că nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă esti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici:
Sunt bogat si m-am îmbogătit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii că tu esti cel ticălos si vrednic de plâns, si sărac si orb si gol!
 
Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogătesti, si vesminte albe ca să te îmbraci si să nu se dea pe fată rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi, ca să-ti ungi ochii si să vezi. Eu pe câti îi iubesc îi mustru si îi pedepsesc; sârguieste dar si te pocăieste.
Iată, stau la usă si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsă 3, 15-20).
 
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca să ne vedem propriile păcate, să ne eliberăm si să scăpăm de ele; să-L rugăm să ne dăruiască lacrimi de pocăintă si ”alifia” cea duhovnicească a harului Său, ca să vindece deplin boala ochilor nostri sufletesti si să lumineze cu lumina Sa lăuntrul nostru întunecat de patimi; Mântuitorul nostru Cel mult dorit să ne dăruiască vesmintele cele albe ale nevinovătiei trupesti si sufletesti, ca să-L putem cunoaste cu adevărat pe Dumnezeu si să-L putem primi pe marele doctor si tainicul si cerescul oaspete – Iisus Hristos.
 
El asteaptă la usa inimii fiecăruia dintre noi si este gata să ne ajute si să ne vindece de toate neputintele noastre.
 
Să-L poftim să vină la noi, în viata noastră, în inima noastră, în familia si societatea noastră.
 
Să-L poftim cu smerenie si dragoste, zicând: Vino, Doamne Iisuse, vino si la noi!
 
Amin!

 

Pr Sofian Boghiu

0 Shares