I

Injumătăţirea Postului: Sfanta Cruce

A treia Duminică a Postului este numită „inchinarea Sfintei Cruci”.

La Privegherea acestei zile, după Doxologia cea Mare, Sfanta Cruce este adusă intr-o procesiune solemnă in mijlocul Bisericii şi rămane acolo pentru intreaga săptămană — cu un ritual special de inchinare de-a lungul fiecărei slujbe.

Este de remarcat faptul că tema Sfintei Cruci, care domină imnologia acestei Duminici, nu este dezvoltată in termeni de suferinţă ci in termeni de biruinţă şi de bucurie.

Mai mult decat atat, cantările-temă (irmoase) ale Canonului Duminicii sunt luate din slujba pascală — „Ziua invierii” — iar Canonul este o parafrază a Canonului Paştelui. inţelesul tuturor acestora este clar. Suntem la injumătăţirea Postului.

Pe de o parte străduinţele psihice şi duhovniceşti, dacă sunt sincere şi consecvente, incep să se facă simţite; povara lor devine mai obositoare, osteneala noastră mai vizibilă. Avem nevoie de sprijin şi incurajare.

Pe de altă parte, suportand această osteneală, urcand muntele pană la acestpunct, incepem să vedem sfarşitul călătoriei noastre, iar razele Paştelui cresc in strălucire.

Postul este propria noastră răstignire, trăirea noastră, aşa cum este ea, limitată, a poruncii lui Hristos pe care o auzim in pericopa evanghelică a acestei Duminici: „Dacă vreun om vrea să-Mi urmeze Mie, acela să se lepede, de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Matei, VIII, 34).
Dar nu putem să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Hristos dacă nu avem Crucea Sa, pe care a luat-o asupra-Şi pentru mantuirea noastră.

Crucea Lui este aceea care ne mantuieşte, nu a noastră!

Crucea Lui este aceea care dă nu numai sens ci şi putere celorlalţi.

Aceasta o găsim explicată in Sinaxarul Duminicii Sfintei Cruci:
„Pentru că in timpul postului celui de patruzeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi, cu simţurile adormite şi potolite din pricina amărăciunii postului, ni se pune inainte cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce ca să ne imbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de patima Domnului nostru lisus Hristos şi să ne mangaie.

Dacă Dumnezeu a fost răstignit pentru noi, oare nu trebuie ca şi noi să lucrăm mai mult pentru El?

Nevoinţele noastre ni se uşurează cand ni se aduce aminte şi de nădejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce.

Căci după cum Mantuitorul nostru, urcandu-se pe Cruce, a fost slăvit prin felul necinstit prin care s-au purtat oamenii cu El şi prin amărăciunile ce l-au pricinuit, tot aşa trebuie să facem şi noi ca să fim slăviţi impreună cu El, cu toate că indurăm cu greu nevoinţele postului.

Se mai explică prăznuirea de azi şi in alt chip.

După cum cei care călătoresc pe o cale aspră şi lungă, zdrobiţi de oboseală, dacă intalnesc pe cale un copac umbros se odihnesc puţin, aşezandu-se sub el, şi oarecum refăcuţi termină şi restul drumului, tot aşa şi acum, in timpul postului, a fost sădită de Sfinţii Părinţi la mijlocul acestei căi obositoare Crucea cea aducătoare de viaţă, spre a ne odihni, a răsufla şi a ne face pe noi cei osteniţi sprinteni şi uşori pentru restul ostenelii.

Sau altă explicaţie. După cum la venirea unui impărat sunt purtate inainte steagurile lui şi sceptrul, iar in urmă vine şi el, plin de veselie şi de bucurie pentru biruinţa avută, iar impreună cu el se bucură şi supuşii, tot aşa şi Domnul nostru lisus Hristos, vrand să arate biruinţa asupra morţii şi că are să vină cu slavă in ziua invierii, a trimis inainte sceptrul Lui, semnul Lui cel impărătesc, crucea cea de viaţă făcătoare, care ne umple de multă bucurie, ne dă foarte mare uşurare şi ne pregăteşte să fim gata să primim pe impărat şi să scoatem
strigăte de bucurie intru intampinarea Biruitorului.

A fost aşezată Sfanta Cruce in săptămana de la mijloc a postului celui de patruzeci de zile pentru următoarea pricină: Sfantul Post de patruzeci de zile se aseamănă cu izvorul cel din Mera, din pricina asprimii, amărăciunii şi lipsei de trai bun ce ne face postul.

După cum dumnezeiescul Moise cand a băgat lemnul in mijlocul izvorului 1-a indulcit, tot aşa şi Dumnezeu, Care ne trece prin Marea Roşie cea spirituală şi ne scoate de la nevăzutul Faraon, prin lemnul cel de viaţă făcător al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, indulceşte
amărăciunea postului celui de patruzeci de zile şi ne mangaie pe noi care trăim ca in pustie pană ce ne va duce, prin invierea Lui, la Ierusalimul cel spiritual.

Sau altă explicaţie. Deoarece crucea se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit in mijlocul raiului, in Eden, in chip potrivit şi dumnezeieştii Părinţi l-au sădit pe acesta in mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar in acelaşi timp să ne arate prin pomul acesta şi inlăturarea osandei lui. in adevăr dacă mancăm din el nu mai murim, ci trăim.

Prin puterea Crucii, Hristoase Dumnezeule, păzeşte-ne de ispitele celui viclean, invredniceşte-ne să ne inchinăm dumnezeieştilor tale Patimi şi invierii celei purtătoare de viaţă, ducand la capăt cu uşurinţă calea acestui post de patruzeci de zile şi ne miluieşte pe noi ca un singur bun şi de oameni iubitor.

Amin.”

Pr. ALEXANDER SCHMEMANN

0 Shares