Duminica Ortodoxiei3 min de citit

E ziua noastră, a tuturor. Să ne bucurăm! să venim la Biserică şi să stăm toţi împreună, să cântăm lui Dumnezeu în Sfânta liturghie! şi să ne-mpărtăşim toţi cu Hristos.
„Ortodoxia este puterea lui Dumnezeu ascunsă în fragilitatea fiinţei umane. De aceea, în icoane sfinţii sunt slabi, sunt uscăţivi, ascetici, unii apar ca nişte schelete, pentru că ei nu contează pe forţa lor trupească, trecătoare, ci pe puterea lui Dumnezeu sau pe harul care locuieşte în ei. Tăria sfântului nu stă în puterea sa lumească, ci în puterea sfinţeniei pe care o simbolizează aureola sau lumina din jurul capului lor.”

Iată ce legătură tainică există între icoană şi Duminica Ortodoxiei. La sinodul şapte ecumenic din 787 s-a statornicit închinarea la chipurile de pe icoane ale sfinţilor.

 Icoanele ne arată de fapt ce este Ortodoxia.
Pentru noi cei mai păcătoşi şi mai puţin duhovniceşti, icoanele ne ajută să avem o imagine a împărăţiei cerurilor, a sfinţilor, o imagine a lui Dumnezeu.  Nu poţi să te gândeşti la Maica Domnului în cer fără să ai în faţa ochilor chipul ei cel blând şi bun din icoană. Nu poţi să te gândeşti la judecata de apoi fără să ai în minte icoana judecăţii unde e adunată toată omenirea, şi unde sfinţii judecă lumea împreună cu Hristos. Nu poţi să te gândeşti la Dumnezeu fără să ai în minte chipul din icoană a lui Hristos. Pentru noi împărăţia lui Dumnezeu e o icoană, căci nu putem vedea mai mult, putem doar simţi cu inima harul Lui.
Sfinţii sunt sfinţi nu pentru performanţele lor duhovniceşti, nici pentru talentul lor oratoric sau pentru scrieri lor, ci ei sunt sfinţi pentru că păcătoşi fiind au cerut lui Dumnezeu totul. 
Ei slabi fiind au înţeles că nu pot nimic fără El. În păcat fiind şi-au dat seama că nici în 20 de ani nu pot scapa de o mică patimă fără mila lui Dumnezeu. Sfinţii au înţeles că a Lui e puterea şi a nostră e voinţa. Că noi doar vrem şi El poate. Că noi doar cerem şi El ne dă. Noi doar acceptăm şi El lucrează prin noi.
Ţi-ar place să fii sfânt ?
Cere-i lui Dumnezeu orice. Cere-i lucruri mici lui Dumnezeu pentru ca văzând cum El ţi le dă, să crezi şi mai mult. Cel ce este credincios în cele mici este credincios şi-n cele mari.
 Cere-i lui Dumnezeu să fii sănătos astăzi, cere-i să faci mai puţine păcate, cere-i să te ajute să nu te-mpiedici mergând, cere-i să nu adormi la rugăciune, cere-i să te trezeşti mai devreme… cere lucruri mărunte, împrieteneşte-te cu El prin cele mici, şi ai să vezi cum începi să nădăjduieşti să ţi le dea şi pe cele mari.
Ortodoxia e aşa frumoasă!
Ortodoxia nu e religie sau doctrină, Ortodoxia este firea omului. Nu numai firea celui ortodox ci şi firea japonezului, a indianului, a canadianului, a africanului…. Ortodoxia este felul cel mai frumos de a fi al unui om.
Ortodoxia îmi arată cum tâlharii au ajuns sfinţi, cum ucigaşii s-au mântuit în ultimele secunde ale vieţii lor, cum ereticii s-au întors, cum dragoste nu moare niciodată, cum Dumnezeu e prezent printre noi, cum păcătoşii gustă încă de pe acum bucuria cea veşnică.
Ortodoxia este paradoxală pentru că avem un Dumnezeu paradoxal. E paradoxal pentru că e prezent peste tot dar totuşi nu-L simţim oriunde, e Unul dar de fapt e Întreit în Persoane, e atotputernic dar S-a făcut om şi a murit pe cruce…
Ce frumoasă-i Ortodoxia!
Amin.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments