De ce icoane ?4 min read

Cand vorbim despre icoana, in primul rand vorbim despre Hristos, Care binevoieste sa Se faca chip, sau icoana a Tatalui. Vedeti Filipeni cap. 2, incepand cu versetul 6,

 Sf. Pavel lamureste problema aceasta a lui Hristos Care, chipul lui Dumnezeu fiind, a binevoit sa ia trupul acesta omenesc.

Deci Dumnezeu e nevazut – clar, nimeni nu Il poate vedea pe Dumnezeu, pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata” – zice Evanghelia. 
Evreii aveau dorinta aceasta totusi de a-si imagina ceva, de aceea apare vitelul de aur, de aceea incearca sa si-L imagineze pe Dumnezeu si nu-L vad nicicum.
 Si primesc porunca de la Dumnezeu: „Ceea ce n-ai vazut sa nu faci!” 
Desi Dumnezeu le da porunca „sa nu faceti chip cioplit”, pe de alta parte le spune „sa faceti niste ingeri pe capacul chivotului” – astea nu erau chipuri cioplite? 
Dar nu zice ca ala este Dumezeu, nici vorba!

Dar, dupa ce Hristos ia chip, adica ia trupul acesta omenesc si incepe sa Se arate oamenilor, noi aceasta zugravim, nu pe Dumnezeu Cel nevazut. Si aici practic Hristos vrea sa ne lamureasca: Atunci cand L-ai primit pe Hristos, cand L-ai aflat pe Mesia intelegi toata Sfanta Treime, intelegi
ca Tatal este in Hristos si cand te uiti la Hristos nu Il vezi doar pe Hristos izolat, singur, ci Il vezi pe Tatal impreuna cu Duhul Sfant, vezi toata Sfanta Treime. Aici intelegi care este cinstirea cu adevarat a lui Dumnezeu. 

Stiu ca este foarte greu lucrul acesta, si aceasta a fost o problema pe care Parintii Bisericii au lamurit-o in ani de zile.

Era intr-un sat un om necredincios care tot radea de sotia si de copiii lui care mergeau la Biserica, si se rugau, si credeau in Domnul Iisus Hristos. Si omul asta zicea:

“Mai, nu se poate, daca chiar exista Dumnezeu nu se poate ca El, care a creat universul, sa Se faca mic, sa Se faca om, sa Se lase batjocorit de ceilalti! Imposibil. Ce Dumnezeu ar putea sa faca asa ceva?“

Si omul tot razand, asa, de sotia si de copiii lui, intr-o zi, intr-o iarna geroasa, vede pe deasupra casei un stol de gaste. Si cum era iarna grea, gastele dintr-o data incep sa cada, nu mai pot sa dea din aripi, unele se bateau de geamurile lui, altele cadeau pe acolo. Si atunci a zis:

“Mai, ce sa fac cu gastele astea ca sa le salvez? Astea nu mai pot ajunge in tarile calde, a venit iarna mai repede si daca n-au fost in stare sa se grabeasca … Hai ca le bag in sura la mine si acolo le pazesc, le protejez de iarna si le dau drumul la gastele astea salbatice la primavara“.

Dar, oricat a incercat el, s-a dus prin spate, gastele tot pe langa, le-a chemat cu mancare din fata – n-au inteles nicicum. Si atunci a zis:

“Ma duc in cotet si iau o gasca de-a mea”.

Si o ia si o arunca intre ele. Si gasca aceea domestica zboara catre sura si toate gastele salbatice dupa ea. Si atunci omul zice:

“Asa, v-a trebuit una de-a voastra sa vina ca sa intelegeti pe unde trebuie sa mergeti. Pe mine n-ati stiut sa ma ascultati”.

Si atunci, cand a pronuntat cuvintele acestea, si-a dat seama cat adevar ii spuneau sotia si copiii lui. Ca oricum S-a straduit Dumnezeu sa Se coboare la noi, sa ne arate in fel si chip invatatura prin prooroci, prin sfinti, noi n-am priceput. De aceea a fost necesar ca Hristos sa Se faca Unul de-al nostru, in chipul nostru, ca sa ne inteleaga toate patimile, toate cuvintele, toate starile, toate bolile. Si in felul acesta El sa ne mantuiasca, El sa ne scape.

De aceea, cand vorbim de icoana lui Hristos nu vorbim doar de icoana pe care o sarutam si la care ne inchinam – si aceasta este icoana lui Hristos. Dar icoanele sunt puse inaintea ochilor nostri stiti pentru ce? Pentru a ne fi modele. Pentru a privi la Hristos si la sfinti, si a vedea unde trebuie sa ajungem. Uitati-va ce spune Sf. Apostol Pavel Galatenilor, cap. 4, v. 19:

„O, copiii mei, pentru care sufar iar durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi.”

Hristos trebuie sa Se faca icoana in noi! Cum se face asta? Pai cand Hristos intra – nu mai trebuie nimeni sa te impinga de la spate.
Cand omul primeste pe Hristos trebuie sa se vada o diferenta intre omul cu Hristos si omul fara Hristos. Si in imbracaminte, si in purtare, si in vorbire, in toate.
Daca nu se vede o diferenta inseamna ca nu e Hristos acolo!

Zicea Sf. Simeon Noul Teolog: Nu va amagiti! Nu toti cei care s-au botezat Il poarta pe Duhul Sfant! Pentru ca nu se poate sa Il ai pe Duhul Sfant in mod inconstient:Eu Il am pe Duhul Sfant, dar nu se intampla nimic cu mine, nu transforma nimic in viata mea, nu imi da nicio putere!

Daca nu se schimba nimic in viata ta inseamna ca nu Il ai pe Duhul Sfant! 

Asta e foarte clar si foarte important lucrul acesta. Cand privim la Hristos care Se face chip al nostru trebuie sa Il privim ca si Cel Care Se smereste pana la ultimul grad, sau la cel mai inalt grad al smereniei daca vreti. El este model al nostru in care sa ne smerim!

Pr Claudiu Melean-Duminica Ortodoxiei

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments