Cuvant la ziua de 8 martie5 min read

Aseară la ştiri se spunea despre o şcoală din Bucureşti că au avut iniţiativa ca fiecare copil să scrie o scrisoare către mama lui pentru ziua de 8 martie şi să se adune toţi într-un anume loc şi să facă cea mai lungă scrisoare pentru mama. Întrebaţi copiii de această iniţiativă, fiecare a răspuns în felul lui. Au fost întrebaţi, pe rând, cât de lungă vrei să fie scrisoarea pentru mama. Şi unul a răspuns: „Până în Italia.” – probabil că era mama lui plecată în Italia la muncă. Celălalt a răspuns: „Până în Spania.” – de asemenea, probabil că mama lui lucra în Spania. Iar cel de-al treilea a răspuns: „Eu vreau să fie scrisoarea atât de lungă, până la Dumnezeu şi înapoi. M-a impresionat, într-adevăr, şi pe loc m-am gândit că în această seară am să vă vorbesc despre momentul respectiv şi cum se poate tâlcui el.

Trecând peste faptul că „sărbătoarea” de 8 martie este sincretistă şi subversivă, chiar dacă la suprafaţă este gingaşă, pentru că are subiect sau ca obiect pe mama, şi această zi sigur că a căpătat conotaţii sentimentale deosebite, ea ascunde, totuşi, mai multe religii şi ideologii şi este străină de credinţă noastră creştină. Pe lângă aceasta, este subversivă pentru că se doreşte să deturneze rosturile spirituale, duhovniceşti, ale sărbătorilor noastre, să nu uităm că suntem aproape de sărbătoarea Maicii Domnului, a Buneivestiri. Deci această sărbătoare nu este creştină şi, mai mult, nu face parte din panoplia sărbătorilor noastre care fac parte din fiinţa noastră. Este o sărbătoare străină pe care noi am adoptat-o într-o perioadă de tristă amintire şi care iată că se prelungeşte şi pe care a adoptat-o aproape o lume întreagă. Deci, pe lângă acest aspect, pe care aş vrea să-l ţineți minte, pentru că este important, fără să vă determin să renunţaţi la gingăşiile de 8 martie legate de mama sau de soţiile din această comunitate, dar ziua de 8 martie ar trebui să fie o zi care să se perpetueze, pentru că în fiecare zi este ziua mamei, în fiecare zi este ziua soţiei, în fiecare zi este ziua femeii creştine! Calendarul nostru creştin-ortodox este plin de sfinţi şi de femei care şi-au sfinţit viaţa, pe care le putem omagia, să ne aducem aminte de viaţa lor, să le imităm şi să ne raportăm la Dumnezeu şi la semenul nostru aşa cum se cuvine.

Două lucruri importante mi s-au părut mie legate de ceea ce a răspuns copilul respectiv, inspirat de la Duhul Sfânt. Să fiţi siguri că Dumnezeu l-a inspirat, atunci când el a răspuns, întrebat fiind de reporter, că doreşte ca scrisoarea lui să fie până la Dumnezeu şi înapoi. Această imagine am putea noi s-o identificăm, în primul rând, cu rugăciunea; aceasta este rugăciunea: parcursul de la noi la Dumnezeu şi de la Dumnezeu înapoi. Rugăciunea este cea mai completă scrisoare! Rugăciunea este cea care ajunge, într-adevăr, până la Dumnezeu şi se

întoarce înapoi! Rugăciunea este o scrisoare pentru că în scrisoare noi stăm de vorbă cu persoana căreia i-o adresăm, iar rugăciunea înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu şi Dumnezeu îţi răspunde la rugăciunea ta! Deci iată parcursul rugăciunii: te rogi lui Dumnezeu şi Dumnezeu îţi răspunde rugăciunii tale.

Şi în seara aceasta noi, împreună, n-am făcut altceva decât să ne rugăm. Rugăciunea noastră în această seară este îmbrăcată arhitectural, dar, ca temelie, ca şi conţinut, ea este o rugăciune profundă care se înalţă către Dumnezeu şi care primeşte răspuns de la Dumnezeu. Toate slujbele noastre, iubiţi credincioşi, sunt rugăciuni. Dar sunt îmbrăcate în straie foarte frumoase.Gândiţi-vă la o casă care să fie construită doar din punct de vedere logistic, funcțional, fără să aibă o arhitectură oarecare, să arate cât de cât. Poate să fie funcţională, dar, dacă nu este frumoasă, nu te îmbie la nimic, nici măcar să locuieşti în ea. Deci este foarte important ca locul în care stai, pe lângă a fi funcţional, să-ţi facă şi plăcere, să-ţi facă bucurie, să te odihnească, să te simţi bine în el. Acestea sunt slujbele noastre, ale Bisericii noastre creştin-ortodoxe: sunt rugăciuni care sunt îmbrăcate arhitectural.
[…] De altfel, istoria mântuirii neamului omenesc sunt fapte, sunt oameni şi fapte. Aceasta înseamnă istorie. Şi evenimente. De aceea Sfânta Liturghie este o succesiune de evenimente, de fapte. Şi cel mai important eveniment din cadrul Sfintei Liturghii este jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Rugăciunea noastră particulară, personală, este mai simplă, pentru că este mai intimă. Şi atunci ne putem adresa lui Dumnezeu într-un mod direct şi primim răspuns pe măsură, dacă lepădăm toată grija cea lumească şi putem să armonizăm mintea cu inima şi cu lucrarea rugăciunii, aşa cum ne cer Sfinţii Părinţi când cer creştinului să se liniştească, să se odihnească prin rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea inimii.
Aşadar, primul gând legat de scrisoarea care să fie lungă până la cer, până la Dumnezeu şi înapoi, este acesta: că rugăciunea este cea mai lungă şi completă scrisoare către Dumnezeu, care se răsfrânge şi asupra celor care fac parte din viaţa noastră, inclusiv a mamelor.Dar cred eu că rugăciunea mamei are mai mare îndrăznire către Dumnezeu şi străbate mai tare decât cu viteza luminii cerul şi ajunge la Dumnezeu şi se întoarce la noi, care, la rându-i, fiecare suntem copiii unei mame.
Şi al doilea gând este o imagine a Vechiului Testament: scara lui Iacov, pe care a văzut-o în vedere acest mare Patriarh al Vechiului testament, scară care era de la pământ până la cer şi pe care se urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu. Şi s-a minunat Iacov şi, după ce s-a trezit din vedenia lui, a însemnat locul respectiv spre pomenire veşnică. Sfinţii Părinţi spun că această scară a lui Iacov o simbolizează pe Maica Domnului pentru că, prin Maica Domnului, S-a pogorât Dumnezeu prin Iisus Hristos la noi şi prin Maica Domnului, tot prin Iisus Hristos, omul s-a înălţat la cer. Iată ce parcurs extraordinar pe care l-a intuit un copil de câţiva anişori! Scrisoarea lui îşi dorea să fie până la Dumnezeu şi înapoi.Această scrisoare o simbolizează pe Maica Domnului. Este extraordinara această imagine! Să ne gândim, iubiţi credincioşi, că prin Maica Domnului a coborât Dumnezeu la noi şi tot prin ea noi ne întoarcem la Dumnezeu, acolo de unde fiinţă ne-am luat.
Să vă gândiți şi să meditaţi la acest lucru. Urmează sărbătoarea Buneivestiri şi este foarte importat să intuim ceea ce s-a întâmplat atunci când Arhanghelul Gavriil a vestit întruparea Mântuitorului Hristos şi când  Fecioara Maria şi-a asumat planul dumnezeiesc de întrupare a Fiului lui Dumnezeu. Şi aceasta se poate doar prin rugăciune şi rugăciunea noastră trebuie să fie adresată lui Dumnezeu, dar şi Maicii Domnului. Ea este mijlocitoarea perfectă pentru a ajunge rugăciunea noastră la Dumnezeu şi răspunsul să fie pe măsură. Maica Domnului şi toţi sfinţii Bisericii Creştine sunt mijlocitori către Dumnezeu! Sfinţii nu au altă grijă, aşa cum avem noi multiple griji. Singura lor grijă este să-L slujească pe Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, să ne slujească şi pe noi, pentru că ei fac parte din neamul omenesc şi ei ne înţeleg cel mai bine; ei sunt cei mai compătimitori în ceea ce ne priveşte. De aceea şi Dumnezeu S-a întrupat, a devenit om, ca să fie compătimitor cu noi. Să fim încredinţaţi că Dumnezeu ne înţelege şi ne simte aşa cum suntem. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat şi ar fi rămas dincolo de orizont, cred eu că n-am fi reuşit să ne apropiem atât de mult şi nu L-am fi înţeles niciodată.
Şi închei cu următorul cuvânt care îmi place foarte mult şi mi-a stăruit în minte în ultimul timp – este vorba despre un cuvânt al părintelui Sofronie Saharov, care spune:
„Dacă Dumnezeu este ca şi Iisus Hristos, Fiul Lui, Lui I Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea. Şi dacă omul este ca şi Iisus Hristos, atunci el este vrednic să şadă de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl.”
Amin. Aşa să fie! Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
sursa: Parohia si Biserica “Buna-Vestire”, cartierul Iris, Cluj-Napoca
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments