Ştim că în legătură cu sfânta datorie a cinstirii Maicii Domnului, s-au făcut câteodată – şi poate se mai fac pe ici pe colo – şi unele greşeli. Astfel, dintr-un exces de râvnă şi dragoste, unii au căzut în greşeala de a-i aduce Maicii Domnului o închinare ca lui Dumnezeu, aşa numita închinare latreutică.
Biserica a osândit însă, întotdeauna astfel de excese (cum a fost, spre exemplu, secta coliridianilor, o sectă din Arabia – sau Agaria, lângă Marea de Azov – pe la sfârşitul veacului al IV-lea d. Hr., pe care Biserica i-a osândit, pentru că se închinau Maicii Domnului ca unei persoane dumnezeieşti. Căci Biserica menţinându-se pe temelia Scripturii, învaţă că trebuie să o cinstim pe Maica Domnului, ferindu-ne însă de a o adora ca pe o persoană dumnezeiască.
Cu toată slava ce I-o dă Maicii Domnului, Ortodoxia rămâne adânc şi hotărât hristocentrică, neridicând în nici un fel un alt centru alături de Hristos. Slava Maicii Domnului e revărsarea din slava lui Hristos, cea mai deplină revărsare din slava Lui – spune „Comunicatul Sfântului Sinod Al Bisericii Ortodoxe Române“, dat cu ocazia decretării de către papa Pius al XII-lea a noii dogme: „Înălţarea Sfintei Fecioare cu trupul la cer“.
Iar mai departe, acelaşi comunicat spune:
„Precum s-a spus, în toate punctele care deosebesc mariologia catolică de cea ortodoxă, se observă tendinţa Bisericii catolice de a tăia legătura strânsă dintre Domnul nostru Iisus Hristos şi Preacurata Sa Maică şi de a-i da acesteia un rol paralel, afirmând: Domnul Iisus Hristos se naşte fără de păcatul strămoşesc, Fecioara se naşte fără de păcatul strămoşesc, Domnul Iisus Hristos e răscumpărător, fecioara e împreună răscumpărătoare a neamului omenesc; Domnul Iisus Hristos S-a înălţat cu Trupul la cer, Fecioara s-a înălţat cu trupul la cer etc.
Bisericii primare îi este străină această paralelizare a Fecioarei în raport cu Domnul Iisus Hristos. Ea e ascunsă în lumina covârşitoare a Dumnezeiescului ei Fiu. Ea nu s-a născut fără păcatul strămoşesc, ci s-a curăţit de acest păcat prin Duhul Sfânt Care lucra asupra ei din Cuvântul dumnezeiesc, în momentul când S-a atins de ea, începând a-Şi face Trup din ea.
Deci, şi ea primeşte mântuirea tot prin Iisus Hristos, căci prin El a venit mântuirea a toată lumea. Fecioara nu e «împreună răscumpărătoare»… şi împreună mijlocitoare cu Hristos pentru lume, căci «Unul este mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Cel ce S-a făcut Om: Hristos Iisus» (I Tim. 2, 5) şi exclusiv Sângele Lui a răscumpărat păcatul întregii lumi. Maica Domnului însăşi a fost răscumpărată prin Fiul ei“.
De altfel, noi credem că însăşi Maica Domnului se întristează privind din cer la râvna nesocotită a unora care iau din ceea ce se cuvine Fiului ei, pentru a-i aduce ei. Căci ea nu doreşte desigur să i se aducă ei, decât cinstea care i se cuvine şi care i-a fost dată de Însuşi Dumnezeu.
Cât despre noi, rămânând şi în privinţa aceasta pe temelia Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi, o vom cinsti pe Maica Sfântă a Domnului nostru, cu o cinste mai presus decât cinstea pe care o dăm sfinţilor lui Dumnezeu, înconjurându-i numele cu respectul şi dragostea cu care a înconjurat-o „ucenicul iubit“ Ioan, după ce Învăţătorul său i-a spus de pe Cruce: „Iată, mama ta!“ (Ioan 19, 27).
Şi rugând în acelaşi timp pe Domnul să ne ajute prin harul Său, să urmăm minunata pildă de smerenie, curăţie şi ascultare pe care ne-o dă prin viaţa ei, Maica Domnului nostru.
Dăm mai jos un minunat imn de laudă şi cinstire a Maicii Domnului, prisos sufletesc al dragostei şi cinstirii poporului nostru ortodox, faţă de Preasfânta Maică a Domnului:
PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE
Preasfântă Născătoare
A Domnului Hristos
Cu multă bucurie
Noi îţi cântăm frumos
Ca zorii dimineţii
Aşa te-ai arătat
Şi pe Stăpânul vieţii
În braţe la-i purtat
Ca soarele, ca luna,
Ca stelele cereşti
Aşa tu Maică sfântă
Strălucitoare eşti.
Du ruga noastră-n cerui,
La Fiul tău iubit
Şi spune-I Maică sfântă
Că noi mult am greşit.
Dar roagă-L să ne ierte
Aşa cum a iertat
Pe-atâţia păcătoşi
În lume cât a stat.
Ioan Capătă
