O veche istorioară ebraică spune că atunci când fiica lui Faraon l-a salvat pe copilaşul Moise din apele râului, ea şi-a întins braţul şi a apucat sicriaşul care era mânat de ape.
Sicriaşul era departe, dar se spune că o minune s-a întâmplat: mâna ei s-a lungit atât de mult până ce a ajuns să apuce sicriaşul cu copilul şi să-l tragă la mal.
Mâna celui care doreşte să-l salveze pe cel primejduit se întinde. Şi, dacă omul o întinde cât poate el, Dumnezeu face minunea ca ea săajungă până la cel pe care vrea să-l ridice, să-l salveze…
Mâna celui care doreşte să se roage fierbinte se întinde spre Dumnezeu… Şi, dacă se întinde cât poate şi cât este puterea ei, Dumnezeu o lungeşte ca să ajungă până la tronul Său, de unde ea primeşte ceea ce Îi cere.
Mâna celui care este în primejdie se întinde spre Mântuitorul său. Şi, dacă se întinde atât cât poate, ajunge până la Crucea Lui, până la Sângele Său, până la mâna Lui străpunsă, până la coasta Lui mântuitoare – şi de acolo primeşte iertarea şi ajutorul Lui.
Mâna Domnului se întinde totdeauna până în fundul adâncului din care strigăm noi după mântuirea Sa.
Până în adâncul temniţei în care zăcem.
Până între leii unde suntem aruncaţi.
Până în flăcările în care ardem.
Până în depărtarea în care am fost surghiuniţi…
Nici o adâncime, nici o depărtare, nici o prăbuşire nu este aşa de afundă, să nu ne poată ajunge Mâna mântuitoare a lui Hristos şi puterea răscumpărării Sângelui Său.
Căci oricare ar fi depărtarea, puterea milei şi a iubirii Sale face minunea: Mâna Lui se întinde… Se întinde până ajunge să apuce mâinile noastre care se întind spre Mâinile Lui cu credinţă şi cu rugăciune.
Trebuie numai ca şi mâna noastră să se întindă atât cât poate ea, spre cei mai jos decât noi. Căci de măsura în care se întinde mâna noastră spre alţii depinde şi cât se întinde Mâna Domnului spre noi.
Oare cum se întinde mâna ta, sufletul meu şi fiul meu, spre Domnul şi spre alţii? Se întinde ea numai ca să ceară? Sau se întinde ca să şi dăruiască?
Căci mâna care se întinde numai să ceară în curând se va usca.
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Care ne-ai învăţat că este mai ferice să dai decât să primeşti, Te rugăm, fă ca mâinile noastre să se întindă mereu pline, spre a da altora. Pentru ca, şi atunci când se vor întinde goale spre Tine ca să ceară, să se întoarcă înapoi pline de darul Tău.
Fă totdeauna mâinile noastre grabnice spre ajutorul altora, pentru ca şi mâinile Tale să fie grabnice spre ajutorarea noastră. Amin.
Traian Dorz
