Dacă ai terminat facultatea şi refuzi să pleci în străinătate, deşi ai putea avea acolo succes profesional, colegii şi chiar părinţii te pot considera nebun. „Ce să mai faci în România? Nu vezi că aici n-ai nici un viitor?”, ți se tot repetă, peste tot. Dacă te angajezi undeva la stat și munceşti mai mult, eşti apostrofat de colegi că, na, „Ce? Vrei să faci pe deşteptul?”. Dacă
munceşti la corporaţie şi nu stai peste program, măcar până se întunecă bine, iar eşti avertizat că, dacă vrei să faci purici pe-acolo, trebuie să demonstrezi că eşti fidel, lucrând eventual până cazi bolnav la pat. Nu viaţă de familie, nu una, nu alta…
De ce nu sunt atât de exigenţi doctorii şi în privința alăptatului la sân, care e cea mai puternică metodă de imunizare a copilului şi de asigurare a viitorului lui? Oare pentru că din vaccin, lapte-praf şi boală îşi extrage profitul industria farmaceutică şi breasla în general, iar alăptatul la sân micşorează toate profiturile în piaţa asistenţei medicale? Desigur, cei mai mulţi doctori nu gândesc aşa, dar nici nu realizează că atitudinea lor nu are nimic cu ştiinţa, ci mai curând cu tehnicile de persuasiune puse în slujba ideologiilor care le-au şi produs şi le-au pus în circulaţie pe piaţa mondială.
Nici să-ţi alăptezi pruncul exclusiv la sân în primele 6 luni nu e privit cu ochi buni. „Laptele-praf este foarte important!”, ţi se tot repetă, deşi se cunosc bine alergiile pe care le poate provoca. Iar ca să continui să alăptezi după un an, fără a reveni la serviciu, mai ales dacă eşti din lumea corporatistă, e curată nebunie, căci rişti astfel să-ţi pierzi postul. Dacă mai naşti şi-al doilea copil, şi-al treilea, deja părinţii sunt tot mai revoltaţi, iar pentru colegi eşti un om pierdut.