Sunt multi crestini in toata lumea care se roaga Sfantului Nectarie. Unii dintre ei au ajuns acolo, in Eghina, dar cu siguranta ca sunt si oameni care nici macar nu-si imagineaza cum este manastirea Sfanta Treime (Aghia Triada), locul unde a trait ultimii ani de viata Sfantul Nectarie si unde este si mormantul acestuia.. Sfantul este aproape de noi, oriunde ne-am afla, cu conditia sa ne rugam cu credinta fierbinte.
Scrisoarea micului Anastasie
Silivria era, la mijlocul secolului XIX, o cetate mică, pe malul mării Marmara.
Fusese pe vremea bizantinilor o mare glorie, din care rămăseseră doar ruinele albe, bătute de soare, şi nostalgia neamului grecesc, obidit de mai bine de patru veacuri de turci.
Acum, visele locuitorilor cetăţii erau purtate de vânt şi de corăbii spre Istanbul, străvechiul Constantinopol, oraşul care palpita încă de viaţă şi de care o despărţeau doar 67 de kilometri.
Aici, în Silivria, s-a născut Sfântul Nectarie, pe 1 octombrie 1846, chiar în ziua în care biserica prăznuieşte „Acoperământul Maicii Domnului”.
Un prunc sărac, venit pe lume într-o familie umilă, dar credinciosă. Era al treilea copil din cei şapte şi a primit la botez numele de Anastasie, numele Învierii Domnului. Când a împlinit 14 ani, a trebuit să-
şi caute norocul în lume, căci părinţii nu-l mai puteau ţine.
A plecat şi el, ca mai toţi cei din Silivria, să-şi găsească de lucru la Istanbul.
Avea însă o dorinţă fierbinte, să studieze scrierile părinţilor bisericii, ca mai apoi să le poată vesti oamenilor Evanghelia.
Odată ajuns în marele oraş, a intrat ucenic la un negustor de tutun. Muncea de dimineaţa până seara, pentru un blid de mâncare şi un acoperiş deasupra capului. Nici vorbă de bani sau măcar de haine. Când i s-a rupt şi cămaşa de pe el, Anastasie s-a sfiit să mai meargă duminica la biserică.
Deşi îi era foarte dragă liturghia, şi-şi petrecea tot timpul liber rugându-se, i se făcuse acum ruşine de privirile iscoditoare ale celorlalţi creştini.
Aşa că, în naivitatea copilăriei, s-a gândit să-i scrie o scrisoare chiar lui Hristos!
A ticluit-o îndelung şi nu s-a rugat decât să-i trimită nişte haine, cu care să poată merge la biserică. Atât! A pus-o apoi într-un plic, a lipit timbrul şi a scris la destinatar – „Lui Iisus Hristos, în ceruri.
” Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.
– Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
– Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
– Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
– Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era… „CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER”. S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
– Saracul baietel! Ia sa vad ce cere… A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
– Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna – flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui – si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob…
Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni… De unde sa fi putut banui?…
 |
| Eghina-Sf Nectarie |
Pentru sărmanul copil toată împrejurarea a fost un miracol. Fericit, el va începe să studieze asiduu din scrierile bisericii ortodoxe, pentru a culege sfaturi necesare unei vieţi creştine. Copia apoi aceste cuvinte înţelepte pe hârtia în care învelea pachetele de tutun ale clienţilor. Când aceştia îşi desfăceau marfa acasă, găseau acolo şi câte un sfat care, cine ştie, le putea schimba viaţa. Mai târziu, Sfântul Nectarie va edita toate aceste maxime ale sfinţilor într-o culegere despre care spunea, adesea, că are cuprinsă în ea toată înţelepciunea creştină.
