Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? (Luca XVIII, 18)
Frati crestini,
Intrebarea aceasta a fost pusa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, de un tanar bogat, pe care-l interesa viata vesnica. Intrebarea aceasta trebuie sa si-o puna fiecare om pamantean care alearga dupa paradisul pierdut, dupa fericirea pentru care a fost zidit si dupa care sufletul doreste.
Vedem ce mare framantare sufleteasca avea tanarul bogat din Sfanta Evanghelie de astazi. Cu toata tineretea si bogatia lui, el se grabeste sa afle calea care duce la viata vesnica. Il interesa lucrul acesta, caci vede cum toata bogatia lui este trecatoare si va trebui s-o lase si sa plece pe un drum necunoscut in vesnicie. El vede nesiguranta si desertaciunea acestei vieti vremelnice, pentru ca asa cum spunea Fericitul Augustin pe buna dreptate viata aceasta vremelnica in care traim, nici nu merita sa se numeasca viata, fiindca este plina de necazuri si suparari, de dureri si suferinte de tot felul.
In fiecare zi bogati si saraci ne confruntam cu necazuri si suferinte intr-un fel sau altul. Prin urmare in viata aceasta nu ne putem numi mostenitori, ci mai degraba niste calatori. Sfanta Scriptura aseamana viata aceasta trecatoare a omului cu umbra si visul, suflarea si aburul, sunetul si cuvantul, iarba si floarea campului, cu corabia pe valuri si cu vulturul in zbor, caci toate sunt trecatoare.
Sa vedem acum care este viata vesnica, in ce tara se va putea trai ea si ce conditii ni se pun ca sa ajungem acolo. Noi crestinii ortodocsi marturisim, credem si nadajduim, ca dupa judecata de apoi, urmeaza viata vesnica, de aceea si zicem in „Simbolul Credintei: „Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.
Viata vesnica consta in cunoasterea lui Dumnezeu si a Fiului Sau Iisus Hristos. Aceasta viata vesnica incepe insa de pe pamant, pentru toti cei care cred cu adevarat si urmeaza invataturile Lui, care consta in lepadarea de lume cu pacatele si faradelegile ei. Viata vesnica este fagaduita tuturor crestinilor adevarati si e data de Dumnezeu prin Fiul Sau, de aceea ea se numeste mostenire.
Imparatul nostru, Iisus Hristos, guverneaza Imparatia cerurilor in care vor intra si vor trai sufletele dreptilor in viata viitoare. Acolo, in Imparatia lui Dumnezeu, este „sanul lui Avraam unde se mangaie cei ce au fost chinuiti si asupriti pe lumea aceasta, cei ce au suferit boala, saracie si n-au cartit.
Pentru a fi cetateni ai acestei imparati si sa vietuim fericiti acolo, nu ni se cere ca sa fim de vita imparateasca, nici sa avem putere, ranguri si bogatii, ci o prefacere sufleteasca. Daca Dumnezeu nu ne cere nici bani, nici avere ca sa putem intra in viata vesnica din Imparatia cerurilor, ne cere totusi altceva si anume pazirea poruncilor asa cum vedem ca i-a spus tanarului din Sfanta Evanghelie de astazi: „Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile!. Prin pazirea poruncilor dovedim ca-L iubim pe Dumnezeu. Domnul Hristos zice: „Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste.
Din sfintele porunci invatam cum trebuie sa traim pe pamant, ca niste copii ai lui Dumnezeu, caci Imparatia Lui incepe asa cum am spus din lumea aceasta. De aceea fiii Lui trebuie sa se roage, zicand: „Vie Imparatia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Cele zece porunci de care ne spune Sfanta Scriptura ca sa le pazim se gasesc in cartea „Exod (Iesire) la capitolul XX. Sa ne oprim deci asupra lor si sa vedem cum stam noi cu pazirea acestor porunci inaintea lui Dumnezeu. Am calcat noi vreuna din aceste porunci?
