IUBIRE;IUBIREA;IUBIREA LUI DUMNEZEU3 min read

În viaţa noastră de credinţa nimic nu ne e încurajează şi nu ne mângâie aşa de mult ca neîncetata aducere aminte a faptului că Dumnezeul nostru este “milostiv şi iubitor de oameni”.
Sfanta Treime rămâne veşnic neschimbata în iubirea Ei, iar această iubire este plinatate a vieţii.Ea se manifestă între Tatal şi Fiul şi Duhul Sfânt, dar se exteriorizează şi se descoperă treptat şi în lume.

Dumnezeirea într-o singura persoana, deşi pare mai logic, este lipsită de iubire. Oamenii din toate timpurile au fost capabili să manifeste un anumit tip de iubire, fie cât de trunchiată şi schimonosită.Dacă Dumnezeu ar fi o singură persoană, oamenii prin capacitatea lor de a trăi în comuniune ar fi superiori unui Dumnezeu monopersonal oricât de mare ar fi El. Există un Tată şi un Fiu care se iubesc desăvărşit şi veşnic.Dar în această iubire reciprocă există şi un Duh Sfant de care Fiecare Se bucură în iubirea Lui catre Celălalt.


Noi creştinii înţelegem că Dumnezeu este atotputernic şi Frumos şi atrăgător pentru că este Dumnezeul Iubirii. Slujbele Bisericii ne amintesc fară încetare că Sfânta Treime este îndurătoare , iubitoare şi bună din veci şi până in veci: ”Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Presfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

Focul sacrificiului şi a iubirii jertfelnice se găsesc originar chiar în inima Sfintei Treimi.
Aşa înţelegem cum coborârea Prea Sfintei Treimi prin Iisus Hristos până la noi a fost “obligatorie” pentru Dumnezeu. Aşadar punctul de manifestare maximă a acestei iubiri se manifestă în Iisus Hristos care “în zilele trupului Său”(Evrei 5,7) a descoperit nouă ceea ce niciodată nu ar fi fost decoperit, simţit şi nici măcar bănuit de noi.
 Iubirea pe care fiecare Persoana a Sfintei Trimi o manifestă faţă de celelalte două, acea forţă dumnezeiască şi miracol mai presus de fire, cu totul necuprins, necunoscut şi neajuns s-a coborât până la noi, aşa încât pentru prima dată în istorie Unul din Sfânta Treime a spus oamenilor faţă către faţă: ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi.”

Părinţii cei duhovniceşti îşi dau silinţele şi argumentează cu o inimaginabilă forţă a precizării că iubirea lui Dumnezeu se manifestă chiar şi în cele mai mari nenorociri şi suferinţe, chiar şi în refuzul său de a răspunde omului aflat în cele mai înfricoşătoare stări. 
Iubirea lui Dumnezeu are în vedere nu numai viaţa trăită în timp, ci mai ales pe aceea trăită dincolo de hotarele timpului. Viaţa aceasta trebuie sacrificată celeilalte.De aceea în inima timpului şi în inima iubirii divine vom vedea Un Fiu Preiubit răstignit pe cruce şi fii preaiubiţi ducându-şi crucea pe “calea cea strâmtă şi cu chinuri”. Iar în inima veşniciei pe fiii lui Dumnezeu preamăriţi prin Crucea Fiului Său.

Cât vor pâlpâi veacurile, cât va dăinui fiinţa, nu va exista iubire în afara cuvintelor Mântuitorului: ”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3,16) Iisus Hristos dă sens şi valoare aspiraţiilor şi iubirii omeneşti. 
Orice ideie de frumos, de iubire , de fericire, de împlinire, din centrul căreia lipseşte jertfa (binecuvântarea)Tatălui şi a Sfântului Duh arătate în Crucea Fiului, este cel mult vis, este himeră sau iluzie sentimentală.

Omul prin el însuşi este umbră, deşertăciune, se tulbură pentru o clipă apoi piere “că vis al morţii eterne este viaţa lumii întregi”(Mihai Eminescu). 

Între binecuvântare şi Cruce este o strânsă legatura de aceea binecuvântatrea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh se face în semnul crucii.

Sf. Ioan evanghelistul: ”Fiii mei să nu iubim cu vorba , numai din gura ci cu fapta şi adevărul”(1In3,18).
 O iubire abstractă rămasă la nivel de compasiune este falsă; toate formele iubirii dumnezeiesti sunt concrete, întrupate, prezente aici şi acum, printr-o infinitate de aspecte, sensuri şi nuanţe.”
Slavă Ţie Preasfântule Părinte care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta!

Vasilică Nica
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments