Atunci s-a adresat Dumnezeu celor simpli, celor bolnavi, pe care i-a vindecat, celor cu probleme mari, pe care i-a linistit sufleteste, celor care aveau demoni in ei, pe care i-a izbavit, si tuturor acestora: schiopi, orbi si celor care nu stiau multe lucruri, care locuiau prin pesteri sau prin case saracacioase sau prin colibe. Cu toata dragostea pe toti i-a chemat! N-a existat nici unul care sa nu fie chemat! Toata lumea a fost chemata, pentru ca mai era loc. Si asa s-a umplut casa Domnului. Atunci Mantuitorul nostru, Dumnezeu a zis asa: cei care n-au venit si Eu i-am chemat, in veci nu vor gusta din cina Mea!
Iar interpretarea duhovniceasca e ca azi, pentru noi, chemarea la nunta inseamna chemarea la Sfanta Impartasanie. Aceasta chemare este pentru noi. Suntem chemati toti la Biserica lui Hristos, la nunta lui Iisus Hristos.
Cea mai mare nunta a Sa nu este atat Invierea, care este mantuitoare, cat nunta aceasta despre care se vorbeste acum si care este Cina Domnului. Ea este ceea ce facem noi aici, in Altar, cand, prin rugaciunea preotului, care are harul de la episcopul sau, Duhul Sfant coboara peste Sfanta Masa si preface painea, adica prescura si vinul in Trupul si Sangele Domnului.
Pe prescura mare este in centru un fel de sigiliu. E o cruce care o imparte in patru si pe care scrie: Is, Hs, Ni, Ka. Ni inseamna victoria si Kainseamna biruitorul, deci Iisus Hristos Biruitorul. Pecetea se taie in patru si se pune pe Sfantul Disc in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Va impartasiti din ea cei care va spovediti, care ati postit si v-ati curatit sufletul ca sa puteti lua parte la Cina Mantuitorului.
Sa nu se intample cu voi ceea ce s-a intamplat cu cei din parabola, care in veci nu vor gusta din Cina Mantuitorului! Nimeni nu este lipsit, decat daca el se lipseste pe sine, neraspunzand chemarii lui Hristos. Adica nu-si curateste inima si sufletul de pacate prin marturisire si nu reuseste sa se faca vrednic de impartasire prin post si rugaciune, Sfantul Apostol Pavel spune asa: cine bea Paharul acesta si mananca Trupul acesta cu nevrednicie, isi ia singur siesi osanda.
Asa ca va rog sa luati asupra dumneavoastra toata parabola aceasta. Nu sa o cititi ca pe o poveste, ca pe un Fat-Frumos care vine, ci sa vi-o insusiti, sa va identificati cu cei ai lui Iisus, sau cu cei care L-au respins pe Hristos si cu cei care au fost chemati oarecum fortat la Iisus. Majoritatea ortodocsilor suntem, sa spun asa, printr-o „fortare” increstinati prin Botez… La nastere copilul nu stie nimic. El este o fiinta nestiutoare, ca un nestiutor de pe strada. Pe copil il botezam si il facem crestin. Dar el trebuie sa se increstineze apoi prin parinti, prin nasi, prin educatia care se face in scoala si prin el insusi. Atunci este chemat cu adevarat si vine la Hristos ca un copil care stie ce e pacatul, stie ca trebuie sa se marturiseasca, sa se impartaseasca, care stie ca exista un ritual, o taina a nuntii Fiului de Imparat. Aceasta lucrare s-o facem cu totii.
Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii
