Preacurata Fecioara Maria s-a învrednicit prin Har de a fi Maica Domnului, datorită marilor Sale nevoinţe duhovniceşti.
O să atingem, oare, şi noi, într-o măsură sau alta, asemenea nevoinţe, ca să ne facem vrednici de acest Har renăscător şi mântuitor, care ne face pe noi fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai fericirii veşnice a Raiului?
De aceea, asemănându- ne Preacuratei Fecioare Maria, să ne lepădăm şi noi de lumea aceasta şi de toate bucuriile ei înşelătoare, cel puţin atât, încât inima noastră să se îndrepte mai întâi spre cer, spre
împărăţia cerească, purtătoare a fericirii nepieritoare şi veşnice.
Fie ca în viaţa noastră să ne conducem după cuvintele lui Hristos: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Matei 6, 33), precum şi cuvintele apostolului Pavel:
Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu.
Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ (Coloseni 3, 1-2).
Noi trebuie, după sfatul marelui Stareţ, părintele Ambrozie de la Optina, să vieţuim aşa precum se învârte o roată. în toată rotirea ei, toate părţile ce o compun se îndreaptă numai în sus;
numai cu un singur punct, şi doar pentru o clipă, se atinge de pământ.
Asemenea Preacuratei Fecioarei Maria, să răbdăm creştineşte şi fără cârtire Crucea necazurilor noastre, amintindune întotdeauna cuvintele lui Hristos: Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre (Luca 21, 19). Să conştientizăm întotdeauna că necazurile sunt trimise de Dumnezeu nu
pentru pieirea noastră, ci pentru curăţirea noastră de păcate, de toate patimile noastre, pentru fericita şi veşnica unire în Har cu Hristos, în care şi constă toată mântuirea noastră.
Şi, în sfârşit, să ne asemănăm Preacuratei împărătese, spre dobândirea smereniei creştineşti. Aceasta este cea mai importantă virtute, datorită căreia Preacuratei Fecioare Maria i s-a dat darul întrupării din Ea a lui Dumnezeu Cuvântul.
Este virtutea prin care Domnul a săvârşit mântuirea noastră, pentru care şi Apostolul Pavel a spus: S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând… S-a smerit pe Sine, ascultător J’ăcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe Cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat… Ca întru numele lui Iisus, tot
genunchiul să se plece; al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt.
Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl
(Filipeni 2, 7-11).
Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce în cuvântul lui Domnuzeu se spune: Dumnezeu celor mândri le stă împotriva, iar celor smeriţi le dă har (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4 ; I Petru 5,5).
Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare.
Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească. „Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră“
Cu atât mai mult, fără smerenie niciodată nu vom atinge patria cerească, adevărata fericire, la care ne şi cheamă Domnul prin smerenie, atunci când spune: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţa ţi-vă de la Mine, căci sunt blând şi
smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11,28-29).
Dar ce este odihna despre care vorbeşte aici Domnul?
Aceasta este lumea lui Hristos, străină de orice patimă, de orice păcat, este neîntinarea şi sfinţenia Lui dumnezeiască.
Este acea odihnă pe care o cere cu atâta stăruinţă Sfânta Biserică tuturor celor adormiţi în dreapta credinţă şi care nu este nimic altceva decât fericirea împărăţiei Cereşti a lui Hristos.
Să ne ajute Preacurata Fecioară Maria să urmăm conştiincios nevoinţele Ei duhovniceşti, pentru împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti, mai ales smerenia Ei, pentru a fi vrednici de Harul renăscător şi mântuitor trimis de la Dumnezeu, ca încă din această viaţă pământească să putem, cel puţin în parte, să gustăm din fericirea împărăţiei cereşti a lui Hristos.
Iar pentru rugăciunile atotputernice ale Fecioarei Maria să ne învrednicească pe noi Domnul, ca după moartea noastră, să dobândim în toată plinătatea viaţa veşnică şi fericită. Amin.
Sf.Serafim Sobolev
