I

Iartă-mă, frate…

Se spune ca în vremea prigoanelor împotriva creştinilor, când păgânii chinuiau și omorau pe creştini pentru credinţa lor în Hristos, atunci au prins și pe doi creştini, care aveau vrajba intre dânşii, și i-au aruncat în temniţă, urmând ca a doua zi să-i scoată, să-i chinuiască și să-i omoare.
Aflându-se ei în temniţă pentru aceeaşi credinţă în Hristos dar fiind certaţi mai de multa vreme unul cu altul, acum unul dintre ei, umilindu-se în inima lui, a zis celuilalt: “Frate, iată mâine ne vor scoate la judecata lor și ne vor chinui și ne vor omori și vom merge către Domnul. Pentru aceea, dar, vrajba și pizma ce a fost și este acum intre noi se cade sa o lăsăm, sa ne împăcăm și sa ne iertam unul pe altul acum, mai înainte de moartea noastră, ca, fiind curaţi, sa primim chinurile și moartea pentru credinţa și dragostea noastră în Hristos și aşa ne vom învrednici a lua cununile muceniceşti din mâinile Mântuitorului nostru și vom fi primiti în ceata mucenicilor. Și, zicând acestea, s-a plecat înaintea lui, grăind: “Iartă-mă, frate, ca sa fii iertat și tu de Dumnezeu”. Dar acela, fiind biruit de răutatea ascunsa în inima lui, n-a vrut nicidecum să-l ierte.

Iar a doua zi, după ce s-a luminat de ziua, i-au scos pe amândoi din temniţă să-i chinuiască și să-i taie. Atunci, acela care n-a vrut sa se împace și sa ierte pe fratele sau, văzând ca vor să-l taie,

spăimântându-se, s-a lepădat de Hristos, iar pe fratele sau, crezând în numele Domnului, l-au tăiat. Iar pe cel ce s-a lepădat de Hristos l-a întrebat călăul, zicând: “pentru ce ieri, când ai fost bătut și aruncat în temniţă, nu te-ai lepădat de Hristos, ca sa nu te mai fi chinuit?” Și acela a răspuns: “când am lăsat eu pe Dumnezeul meu și nu m-am împăcat cu fratele meu, atunci și pe mine m-a lăsat și m-a părăsit ajutorul Lui și, rămânând gol de dânsul, iată acum m-am lepădat de Hristos”.

Nu poate fi stare mai jalnica pentru un suflet omenesc decât aceasta: sa nu poţi ierta pe fratele tau nici în cele mai grele clipe din viaţa ta.
Din nefericire, asemenea cazuri mai sunt și în zilele noastre, când cineva, care s-a certat cu altul, vrea sa se împace, celalalt, în loc să-l ajute și sa se poarte bland și delicat, îşi bate joc de el și cu dispreţ ii întoarce spatele. În asemenea împrejurări trebuie sa ne cercetam conştiinţa și sa vedem daca nu cumva purtam și noi o mare parte de vina și este cazul sa biruim trufia din noi, sa ne smerim cu adevărat și sa facem aşa curm a făcut fratele din Pateric, după sfatul bătrânului.
Daca nu îl îmblânzim nici aşa, sa ne străduim sa iertam din inima toate jignirile și nedreptăţile pe care ni le-a pricinuit acela, sa ne rugam lui Dumnezeu să-l îmblânzească, iar pe noi sa ne ajute să-l putem ierta cu adevărat, aşa cum a iertat Sfântul Arhidiacon Stefan pe cei care îl ucideau cu pietre, rugându-se pentru ei după exemplul Mântuitorului.
Iar ca regula de purtare fata de asemenea oameni ni se recomanda sa nu-i vorbim de rău către nimeni, chiar daca ei ne bârfesc, ci, dimpotrivă, să-i vorbim de bine, arătându-le calităţile, pentru ca orice om are și calităţi, nu numai defecte. Și, pe cat se poate, sa le facem bine, direct sau indirect, și mai ales sa ne rugam pentru ei, ca Dumnezeu să-i lumineze, să-i îmblânzească și să-i ajute să-şi dea seama ca și ei greşesc, întrucât și ei sunt oameni.
Purtându-ne deci cu blândeţe, cu smerenie și bunătate neprefăcuta cu toţi cei din jurul nostru și păstrându-ne cugetele curate de orice răutate și vicleşug fata de duşmani și de toţi semenii noştri, vom dobândi o pace deosebita în fiinţa noastră lăuntrică, o pace cum numai Dumnezeu ne-o poate da, iar pe lângă aceasta pace a inimii ne vom putea învrednici și de o adevărată iertare din partea lui Dumnezeu, atunci când vom zice: “Și ne iartă noua greşelile noastre, precum și noi iertam greşiţilor noştri” (Matei 6, 12).
Închei acest cuvânt despre iertare cu indemnul Sfântului Apostol Pavel către toţi creştinii și deci către fiecare dintre noi: “Fiţi buni intre voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 32). Amin!

CategoriiFără categorie
0 Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.