Ca să poţi cunoaşte pe cineva cu adevărat, uită-te cum a iubit.
Cine n-a iubit până la capăt, acela nu este creştin adevărat. Dacă după aceasta cauţi să cunoşti pe cineva, nu te vei înşela niciodată.
Pe Hristos Îl poţi cunoaşte ca unic în toate, pentru că El în toate a fost desăvârşit. Nici un alt om n-a putut fi astfel; de aceea El n-a fost om – sau numai om.
Tot astfel, în cei care se aseamănă mai mult cu Domnul Iisus se găsesc înmănunchiate toate însuşirile Lui, dar mai ales dragostea neschimbată.
Dragostea lui Dumnezeu este minunată, nu numai fiindcă ea este dusă până la capăt, ci mai ales pentru că este dusă până la capăt pentru toţi, chiar şi pentru vânzătorul Său, chiar şi pentru călăii Săi. Această dragoste n-a făcut rău nimănui, nici măcar nu a dorit răul nimănui, căci Dragostea ştie să le facă pe toate, numai răul nu ştie să-l facă.
Suflete creştin, nu te mai numi astfel dacă nu ai iubire! Nimic nu este mai creştin decât iubirea şi nimic mai păgân ca lipsa ei.
Pentru a fi un om viteaz îţi trebuie tărie.
Pentru a fi un om drept îţi trebuie cinste.
Pentru a fi vrednic îți trebuie conştiinţă.
Pentru a fi sfânt, îţi trebuie neapărat iubire.
Bunule Dumnezeu, Care ne iubeşti, fii binecuvântat în veci şi fii veşnic slăvit, pentru toate binefacerile Tale faţă de noi! Iar pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit pe când noi eram încă vrăjmaşi ai Tăi, pe când eram încă departe de Tine şi pe când eram străini de poruncile Tale, fii de o mie de ori binecuvântat, căci numai un Dumnezeu poate iubi astfel!
O, Doamne Iisuse, Tu care ai cunoscut dumnezeiasca bucurie de a dărui o astfel de iubire, dorim să ne faci şi pe noi să o cunoaştem, dăruindu-ne-o asemenea Ţie!
Doamne, Iisuse Hristoase, bucuria de a primi această iubire o cunosc toţi cei chemaţi, dar bucuria de a o da, aceasta o cunosc numai cei aleşi.
Noi Te rugăm, Preabunule Doamne Iisuse Hristoase, să ne ajuţi ca să Te putem urma pe Tine în toate: în blândeţe, în răbdare, în înţelepciune, în milă, în dărnicie, în iertare, în înfrânare, în vorbire, în toate.
Dar în nimic nu Te rugăm atât de mult să ne ajuţi să Te urmăm pe Tine, ca în iubire. În iubirea plină de toate aceste virtuţi, dar statornică, netulburată şi nemicşorată până la capăt. Şi acelaşi lucru Te rugăm,
Doamne Iisuse, pentru toţi ucenicii Tăi, fraţii noştri, pentru ca prin aceasta să cunoască toţi oamenii
că suntem ucenicii Tăi.
Şi toată slava să-Ţi fie adusă Ţie, Dumnezeul nostru mare şi sfânt:
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Pr.Constantin Sarbu
CategoriiFără categorie