Cand vorbim despre credinţa creştină, înţelegem că aceasta este virtutea, adică puterea prin care primim ca adevăr neandoielnic tot ce ne-a descoperit Dumnezeu şi ne învaţă Sfanta Biserică Ortodoxă pentru mantuirea noastră.
Prin credintă cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu, cum citim în Sfanta Scriptură : «Credinta este încredintarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute» (Evrei XI, 1).
Una din îndatoririle de căpetenie ale fiecărui crestin ortodox este de a sti ce crede si cum crede ; de a cunoaste cuprinsul dreptei sale credinte, pentru a nu fi amăgit de învătături gresite si desarte.
El este chemat să-si însusească această învătătură cu mintea, nu insă mai putin cu simtirea si mai ales cu vointa, pentru că de Dumnezeu nu te poti apropia decat ducand o viată în curatie sufletească si trupească, cum lămurit ne învată sfantul Grigorie Teologul, zicand : «Nu este în puterea oricui să cugete despre Dumnezeu, fiindcă aceasta pot să o facă numai cei care s-au cercetat cu de-amănuntul, …care si-au curătit sufletul si trupul sau care cel putin se silesc să se curete».
Invătătura crestină ortodoxă pe care avem datoria să o cunoastem, ne-a dat-o Dumnezeu însusi prin Fiul Său intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mantuitorul Hristos ne-a adus invătătura dumnezeiască, despre care însusi mărturiseste : «învătătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a
trimis» (Ioan VII, 16) si a propovăduit-o în vremea cat a locuit între oameni. După El, sfintii apostoli si urmasii lor au răspandit această învătătură «pană la marginile lumii» cunoscute atunci, iar iubitorii de Dumnezeu au îmbrătisat-o cu adancă si curată evlavie.
In curgerea vremii s-a ivit nevoia ca învătătura descoperită si împărtăsită nouă prin viu grai de Mantuitorul Iisus Hristos, să fie prinsă în scris, de sfintii scriitori, ca astfel nimic să nu se piardă din cele ce ne-a lăsat El. Aceasta o aflăm în Sfanta Scriptură a Noului Testament, ca si în Sfanta Traditie.
Tot între timp s-au ivit si invatături gresite, erezii, mai ales din pricină că unii dintre crestini au vrut să pătrundă numai cu mintea lor, lipsită de luminile si aripile credintei, adevărul dumnezeiesc care covarseste orice minte. Neputandu-l întelege, ereticii au răstălmăcit invătătura Mantuitorului, propovăduită de sfintii apostoli. Ca urmare, spre a-i feri pe credinciosi de alunecare în rătăciri, Sfanta Biserică, prin sinoadele ecumenice, la care au luat parte toti episcopii săi, a statornicit si formulat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, dreapta credintă ortodoxă, în dogme si hotărari, sub asistenta Duhului Sfant.
Astfel, învătătura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar in cuvinte lămurite, în Simbolul Credintei, care a fost alcătuit de sfintii părinti la întaiul sinod ecumenic de la Niceea (325) si în al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol (381). Simbolul acesta numit si «Crezul», nu este numai o scurtă si clară mărturie a învătăturii de credintă crestină, ci si o mărturisire de credintă pe care trebuie s-o cunoască si s-o facă fiecare crestin în parte. De aici, obligativitatea învătării, de către fiecare crestin, a Crezului, care este următorul:
1. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atottiitorul, Făcătorul cerului si al pămantului, al tuturor celor văzute si nevăzute.
2. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toti vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel ce este de o fiintă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut ;
3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastră mantuire S-a pogorat din cer si S-a întrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om ;
4. Si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a pătimit si S-a îngropat ;
5. Si a înviat a treia zi după Scripturi ;
6. Si S-a înăltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui ;
7. Si iarăsi va să vină, cu slavă, să judece viii si mortii ; a Cărui împărătie nu va avea sfarsit.
8. Si întru Duhul Sfant, Domnul de viată făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
9. într-una, sfantă, sobornicească si apostolească Biserică ;
10. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor ;
11. Astept învierea mortilor ;
12. Si viata veacului ce va să fie. Amin.
