Bogatia si saracia2 min read

Bogatia in sine nu e rea, dupa cum nu este rau in sine nimic din ce a zidit Dumnezeu, ci rea este legarea omului de bogatie, de avutie, de lucruri, rele sunt si patimile si viciile, pe care bogtia le aduce cu sine si le hraneste, cum sunt : curvia, lacomia , betia, zgarcenia, laudarosenia, desertaciunea, mandria, dispretuirea si defaimarea oamenilor saraci, uitarea lui Dumnezeu si toate celelalte.
    Putini sunt aceia care se pot impotrivi ispitelor ascunse in bogatie si pot stapani prin averea lor, iar nu sa devina slugile si robii bogatiei.

 Mai presus de toate, bogatului ii este greu sa posteaca, iar fara post nu este nici imblanzirea trupului sau, nici smerenie, nici adevarata rugaciune. De aceea spune Domnul ca este greu pentru un bogat sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Dar prin aceasta nu spune ca ii este usor saracului sa intre.
isi are ispitele ei Si saracia ca si bogatia.
Bogatul se mantuieste prin faptele de milostenie,ca si prin smerenie, iar saracul prin multa si indelunga rabdare si neincetata punere a nadejdii in Dumnezu.
  Nu este mantuire nici pentru bogatul nemilostiv si mandru, nici pentru saracul care carteste pentru soarta lui si isi pierde nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
   In lumea aceasta nici bogatia, nici saracia nu sunt la intamplare, ci dupa preainteleapta Pronie a lui Dumnezeu.  Intr-o clipa,Dumnezeu  ar putea sa-I faca pe oameni deopotriva de bogati, dar acest lucru ar fi adevarata nebunie. In acest caz oamenii ar devein  cu totul independenti unul de altul. 
Cine s-ar mai manti atunci ? Cum ar mai putea sa se mantuiasca cineva ? Fiindca oamenii se mantuiesc unii prin altii.
   Bogatul depinde de sarac, saracul depinde de bogat, cel invatat depinde de cel neinvatat, iar cel nestiutor de cel cu stiinta, cel sanatos de cel bolnav, iar bolnavul de cel teafar.
   Jertfa materiala se plateste cu pret duhovnicesc.
Sfantul Nicolae Velimirovici-Dictionarul vietii vesnice

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments