Tu esti crestin si ai o lege care nu-ti permite decat o singura femeie, pe care ti-o da biserica si Dumenzeu. Un crestin trebuie sa fuga nu numai de vorba lumii, dar si de muncile iadului; crestinul trebuie sa-si pazeasca sufletul si trupul curat si sa nadajduiasca in imparatia cerului.
Pe toti cei desfranati, pe cei ce traiesc fara cununii, duhovnicii ii mustra, lumea ii vorbeste de rau si ajung de rasul demonilor.
De tine, frate crestine, care traiesti astfel, Biserica se scarbeste si nu-ti da sa te impartasesti cu Sf. Taine.
Ingerul pazitor sta trist si te-a parasit, este scarbit de nelegiuirile si murdariile tale. Duhurile isi fac culcus in inima ta. Visele rele te muncesc si nu poti dormi, sari din pat, strigi, si nu stii ce-ti lipseste. Diavolul iti da tarcoale in orice clipa, iadul te asteapta in orice clipa ca sa te inghita, iar tu inca mai astepti, te indoiesti si nu stii ce sa faci ca sa te indreptezi.
Amani mereu pocainta, spovedania si cununia si, asa, te duce ucigasul pana cand nu vei mai putea sa mai faci nimic.
Daca faci mereu asemenea socoteli si stai pe ganduri, niciodata nu ai sa dezlegi nodul, n-ai sa te lasi de patima aceea care te tine legat: fie betia, fie fumatul, fie desfranarea si asa mai departe.
Astazi se iveste o piedica, maine alta, si tot asa diavolul strange mereu nodul ca sa nu poti niciodata sa-l dezlegi. Hotaraste-te, frate crestine, chiar in clipa aceasta.
Hotaraste-te, sora si frate crestine, si zi din adancul sufletului:
– Vreau sa ma indrept, vreau sa ma despart de desfranare, de mandrie, de betie si zavistie, vreau sa ma spovedesc curat de pacatele mele si sa ma lepad de toate lucrurile diavolului. Vreau sa ma
impreunez cu Hristos si sa nu mai lipsesc duminica de la biserica Lui. Vreau sa am pe Dumnezeu de parinte ceresc. Vreau sa nu mai pierd vremea si sa nu mai aman de azi pe maine, caci poate este ceasul din urma.
Pune mana pe sabia aceasta a cuvantului lui Dumnezeu si taie fara mila tot putregaiul, roaga-te cu foc si cu lacrimi, roaga-te, cazi in genunchi la picioarele lui Iisus si scoate din suflet si din trup toata patima si rautatea.
Nimeni sa nu mai porneasca la drum cu diavolul. Tine minte ca va veni vremea odata, cand vor vrea sa se indrepte, prin pocainta, si aceia care nu vor, dar nu vor mai putea.
Vei vrea atunci, cand vei ajunge cu gura inclestata si nu vei mai putea spune un cuvant, atunci cand vei ajunge paralizat, cand altii vor trebui sa-si faca mila de tine si sa te ingrijeasca.
Vei vrea atunci, dar va fi prea tarziu.
Treziti-va, fratilor, haideti sa mergem la Iisus, iata-L, ne asteapta cu bratele deschise sa ne ierte pacatele, sa ne primeasca pe toti, sa ne faca fii si partasi ai Imparatiei cerurilor. Lepadati-va de toate lucrurile diavolilor, caci acestea sunt cauza bolilor sufletesti si trupesti.
Cine vrea sa se tamaduiasca cu adevarat, sa observe ce piedici ii stau in cale, ce patima il tine legat si sa se lepede cu desavarsire pana nu e prea tarziu.
Nu mai avem timp de pierdut. Acela care mai pierde timpul nu are minte sanatoasa, e paralizat sufleteste si vai de trupul si de sufletul lui.
Acela care n-a inteles si nu poate sa inteleaga lucrurile acestea va avea mult de suferit. Nu mai e timp, rascumparati vremea, ati pierdut destul timp, destui ani.
Cate nopti la baluri, la chefuri, la petreceri!
Cate metanii ati fi putut face intr-o noapte jucata la petreceri.
Ia, vedeti, cate ati facut pentru diavol si cate ati facut pentru Dumnezeu, pentru suflet.
Noi avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de iertarea Lui, de mila Lui, de bunatatea Lui si pe aici, dar mai ales cand va veni ziua de din urma, ziua judecatii, cand va trebui sa dam seama de toate cate am facut.
Sa ne trezim, nu avem vreme de pierdut.
CategoriiFără categorie
