Lepadarea de Hristos2 min read

“Zic unii oameni: ce vreţi? ce pot face? ce vreţi să fac? Am nevastă, am copii mici, am părinţi bătrâni, am şi eu o căsuţă, o brumă de bunuri, o oarecare situaţie, ce vreţi, n-am ce face! De voie, de nevoie, n-am încotro, mă lepăd de Hristos, măcar de formă şi numai cu vorba. 
Acesta, nu este un raţionament creştinesc.

Adevăratul raţionament creştinesc, conform textului evanghelic şi fidel atât libertăţi cât şi spiritului său este: deşi am nevastă, copii ş. a. m. d., măcar că am nevastă, copii ş. a. m.d; eu tot nu mă lepăd de Hristos, eu Îl mărturisesc. Pe nimeni altcineva nu iubesc mai mult în lumea aceasta decât pe Hristos, la nimeni în lumea aceasta nu ţin mai mult decât la Hristos. Nevasta, copiii ş. a. m. d. nu-mi sunt mie piedică în mărturisirea lui Hristos.
Îmi iubesc familia, rubedeniile, fiinţa, dar stabilesc o ierarhie: în primul rând Îl aşez pe Hristos, iar pentru dragostea ce o port alor mei nu vreau să le dau o pildă rea, să ajungă a se ruşina de mine. 

Zic unii oameni: nu mă lepăd de Hristos, Îl iubesc, Îl mărturisesc, Îl venerez, însă în inima şi în sufletul meu, înlăuntrul sinei mele, în ascunzişul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic şi înalt nu-mi dă mâna să o fac. 

Ei şi! nu aceasta trage greu la cântar.

 Esenţial nu-i oare ce credem, ce mărturisim în sinea noastră, în adâncul fiinţei noastre

spirituale? 

Vorbele nu-s decât sunete şi părelnicii, alcătuiri şubrede şi de suprafaţă, zboară, se pierd în vremelnicie. Nici raţionamentul acesta nu-i creştinesc. 

Luaţi aminte: Nu ajunge credinta launtrica, nu ajunge dragostea nemarturisita în afara, oricât de sincera, de fierbinte. E fatarnica. 
Cum adica fatarnica de vreme ce este sincera, ba si calda?
E fatarnica pentru ca nu se da pe fata, e pe jumatate: numai înlauntru, e dramuita. 
Fatarnica este aceea manifestata doar la exterior. Înjumatatita, necompleta, necurata este si aceea care se ascunde în interior, se piteste în gaoace si se teme de lumina.
Ca asa este, ca am dreptate rezulta din însusi textul Sfintei Scripturi. Ma refer la Epistola catre romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 10, versetul 10. Sa citim si textul acesta, cum nu se poate mai limpede: Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mântuire. (…)
Exista lepadari indirecte, nu mai putin reale totusi decât apostazia de odinioara.
 Ne lepadam de Hristos aderând la o doctrina, participând la adunari ateiste, dându-ne în orice fel consimtamântul la o miscare ateista. Sau rusinându-ne si ferindu-ne sa ne facem semnul sfintei cruci, rusinându-ne si ferindu-ne sa fim vazuti intrând într-o biserica ori rostind acele cuvinte sau facând acele gesturi care ne-ar putea descoperi drept crestini.(…)

 Da, frati crestini, asa e cu Hristos.

 Cu Hristos e pe viata si pe moarte, nu-i de joaca, nu-i de saga, nu-i cu jumatati de masura, nu-i cu fofârlica, nu-i cu ‘uite popa nu e popa’, nu-i cu ‘sa vezi ca’, nu-i cu ‘ce putem face’, cu ‘împrejurarile m-au silit’ (…)
Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor si dulce, dar e si teribil, e Cel care n-a pregetat a Se lasa rastignit. El ne cere sa luam foarte în serios situatia noastra de crestini. Cu El nu-i de saga si de joaca. 
Pe oameni îi putem minti, însela, amagi, duce cu vorba .
Pe Domnul nu-L putem minti, însela, amagi, duce cu vorba . 
Daca ne lepadam si ne rusinam de El, El se va lepada si rusina de noi la Judecata din urma. (…) Domnul ne scoate din robia pacatului si totodata ne elibereaza din tirania fricii. 
Ne daruieste cele doua nestemate: libertatea si curajul. 
Asa fiind, crestinului nici nu-i incumba îndatoriri mai sfinte si mai de seama decât a iubi si a-si dovedi curajul”.
 Parintele Nicolae Steinhardt  –  Din: “Daruind, vei dobandi

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments