Dureros este faptul ca auzim cu urechile noastre si vedem cu ochii nostri, zi de zi, cum multi copii sunt in mare neascultare de parinti si sunt gata sa implineasca ce spunea odinioara Sf. Apostol Pavel: „… ca, in zilele din urma, copiii vor fi neascultatori de parintii lor; cei care locuiesc cu parintii in casa nu vor sa faca ce li se spune si fac numai ce vor ei. Cand ii Intreaba cineva, raspund obraznic, se irita, se cearta, striga la mama si la tata… pretind ca ei sa fie ascultati si sa li se faca voia lor.
Mii si mii de parinti pot marturisi cu durere aceasta implinire a Scripturii. E trist, dar adevarat. Nici puii fiarelor salbatice nu se poarta cu parintii lor asa cum fac unii tineri care se imbata si-si bat parintii, fura, desfraneaza, parasesc casa si ajung in puscarii. Parintii platesc amenzi si, de pe urma lor, au parte numai de zile grele si pe multi ii auzi ca nu mai pot suferi. Acesti tineri au sufletul zdrentuit de pacate pentru ca sunt facuti la intuneric, adica din parinti necununati la biserica, sunt zamisliti in posturi si sarbatori, in cantece si betii.
Acestia sunt rodurile neascultarii de Dumnezeu, a parintilor care isi iau plata vremelnic, dar si vesnic, daca nu se pocaiesc. Asa ajung acesti copii rataciti, care parasesc casa parinteasca, si ajung netunsi, murdari, imbracati in zdrente, cautandu-si hrana in lazile cu gunoi, ca fiul cel pierdut. Sunt lenesi si rebeli fata de autoritati si fata de orice buna randuiala. Unii au devenit alcoolici, altii drogati, unii maniaci, anormali, hoti, criminali si nu putini s-au sinucis.
In tot pamantul, satana a reusit sa-i tulbure si sa faca din ei niste sclavi ai pacatului, ai patimilor, ai iadului. La unul din festivalele trecute, intr-o tara indepartata, s-au adunat acolo vreo 400 000 de tineri, pe un teren de 600 de hectare. Dupa doua zile de ploaie – caci a plouat mult – s-a desfundat terenul acela si a devenit o baltoaca de noroi. Toti umblau prin mocirla aceea cu trupul si sufletul excitati de droguri si de ritmul muzicii nervoase; umblau goi si traiau in desfrau deschis ca vitele in turma. Cum s-a intins peste tot aceasta molima! Se mai pot numi acestia oameni, au ei vreo cultura?
Multi au invatat carte si tot se pretindeau oameni civilizati. Ce fel de civilizatie mai este aceasta! Cauzele sunt multiple, dar una se impune subliniata, si anume aceea ca tineretului i s-a luat ceea ce ii este mai necesar, adica invatatura lui Hristos, care e Lumina lumii. Fara Domnul Hristos nimeni nu se poate mantui, nimeni nu se poate lasa de pacate. Numai El este cel care ne da putere si ne intareste ca sa ne izbavim. De aceea, trebuie sa venim la El, aici, acasa la El, in biserica.
Tinerii de care am vorbit mai sus, daca nu au venit la biserica, nu au avut sa auda de Dumnezeu si asa au cazut in primejdia pacatelor. Daca peste tot i s-a spus ca omul se trage din animal, de ce sa nu traiasca si el ca animalele? Acestea nu sunt vorbe goale, sunt realitati triste care au frant inimile multor parinti. Vai de parintii care au astfel de copii! Vai de ei, si pe aici si pe dincolo! De aceea, copii, veniti la Dumnezeu, veniti la picioarele lui Iisus si El va va darui tot ceea ce este de folos sufletului si trupului.
Nu refuzati mana care sta intinsa gata sa va scape de la inec! Intindeti mana si strigati, din adancul sufletului, ca sa fiti scapati de atatea patimi urate care va coplesesc sufletul; caci pacatele acestea paralizeaza sufletul si trupul .
