Toti suntem slabi sau bolnavi in privinta credintei putand-o afirma cel mult prin cuvant.
Numai cel ce s-a vindecat de o boala fara mijloace ajutatoare arata ca a crezut cu adevarat.
De crezi cu adevarat ca Dumnezeu este cel ce te-a adus aici, incredinteaza-i Lui grija de tine, aruncand asupra Lui toata grija ta si El va randui precum voieste ale tale.
Iar de te indoiesti pentru vreun lucru, sau pentru boala trupeasca ori pentru niscaiva patimi sufletesti, trebuie sa te ingrijesti singur precum stii caci indoiala ce apare in cel ce a lasat toata grija lui Dumnezeu, necazul unei mici suparari, il face sa spuna totdeauna: ”Daca m-as fi ingrijit de trup n-as fi astfel.”
Dar cel ce se preda pe sine lui Dumnezeu din toata inima, trebuie sa se predea Lui pana la moarte caci el stie mai bine decat noi ceea ce este de folos sufletului si trupului nostru si cu cat il lasa sa fie mai chinuit in trup, cu atat ii aduce mai multa usurare de pacatele savarsite.
Caci nimic nu cere Dumnezeu de la noi decat multumire, rabdare si rugaciune pentru iertarea pacatelor.
In masura in care crezi mai putin ca se ingrijeste Dumnezeu de ale tale, te ingrijesti tu insuti mai mult de tine. Aceasta pentru ca nu cumva venindu-ti totusi vreo suparare de pe urma asa zisei lasari in grija lui Dumnezeu, sa dai vina pe el.
Cel ce se lasa din credinta tare in grija lui Dumnezeu sa o faca cu gandul de a suporta chiar
moartea caci abia atunci se arata deplina lui credinta ca Dumnezeu il va scapa cand i se parea ca nu mai este scapare pentru el. Aceasta bineinteles daca va vrea Dumnezeu sa-l scape.
Daca Dumnezeu ne da bunatatile vesnice cele negrait de mari si de pretioase, oare nu va putea El bunul cu mult mai mult sa ne dea acest mic dar al sanatatii?
Zis-a Domnul catre Marta: ”De crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu.”, crede deci si tu si vei vedea pe Lazar inviat din morti stand la masa cu Iisus si vei vedea si pe Maria sezand langa sfintele Lui picioare izbavita de grijile Martei.
Iar despre ochii bolnavi, puternic este Cel ce i-a plasmuit sa-i lumineze impreuna cu ochii dinauntru cu care daca am vedea, dupa cuvantul Mantuitorului, n-am mai avea nevoie de cei dinafara care vad desertaciunea lumii.
Sa cunoastem taria cea mai mare a puterii care vine sa se uneasca cu noi, a puterii Stapanului nostru Iisus Hristos care ne-a dat putere sa calcam in picioare ‘’serpi, scorpioni si toata puterea vrajmasului”.
Dumnezeu ne cere noua numai cat putem, dar noi nu dam nici cat putem datorita moleselii noastre pricinuita de voia noastra.
De fapt nu vrem sa dam cat putem, chiar daca as da cat pot, aceasta ar fi si ea cu mult sub ceea ce este necesar pentru curatirea mea de pacate, pentru mantuirea mea.
Dar mila lui Dumnezeu implineste nu numai ce nu pot de fapt sa dau, ci si ceea ce lipseste din ceea ce pot sa dau.
Se cere numai sa crezi in darnicia Lui.
Aceasta este indrazneala credintei si Dumnezeu va da datorita credintei, nu numai pe masura credintei noastre, ci si cat este nevoie.
CategoriiFără categorie
