Existã griji pentru trup si griji pentru suflet?3 min de citit

Existã griji pentru trup si Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Efeseni îi îndeamnã pe bãrbati sã-si iubeascã sotiile cum îsi iubesc trupurile lor (Efes. 5, 28).

 Sfântul Apostol Pavel zice cã nimenea nu si-a urât vreodatã trupul sãu, ci fiecare îl hrãneste si-l încãlzeste precum si Hristos Biserica (Efes. 5, 29). 
Deci, nu e normal ca cineva sã-si neglijeze trupul. 

E normal sã-si îngrijeascã trupul. 


Domnul Hristos, de pildã, când era înconjurat de multime, multime care nu mai avea de mâncare, a zis cã nu vrea sã-i lase sã lâncezeascã pe drum. Deci a intervenit, dându-le hranã. 

E o rânduialã a Bisericii noastre ca sã ne ajutãm unii pe altii, sã ne îngrijim de sãnãtatea trupului ca sã fie si sufletul în conditia de a se manifesta bine în cele spirituale.

 Deci, Sfântul Apostol Pavel, când comparã iubirea fatã de sotie cu iubirea fatã de propriul trup, are în vedere o îngrijire de trup, care este templul lui Dumnezeu, pe care-l dorim sãnãtos, împreunã slujitor cu sufletul, chiar dacã, cum zice pãrintele Arsenie Boca referindu-se la trup, „fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.

Un crestin parcticant trebuie sã-si împlineascã datoriile care tin de viata spiritualã, de rugãciune,

de meditatie, de participarea la sfintele slujbe, de punere în valoare a calitãtilor sufletesti pentru binele lui si pentru binele altuia, de acumularea de învãtãturi sfinte, mai ales din Sfânta Evanghelie, cuvintele cele vesnice ale Mântuitorului, de acumularea de gânduri manifestate în cuvânt de Sfintii Apostoli. Toate lucrurile acestea sunt spre binele sufletului si aduc apoi si buna chivernisire a trupului.


Aici, Domnul Hristos a spus cã dupã lucrul veacului acestuia, care aduce griji si îngrijorãri, se strãduiesc cei care nu stiu de Dumnezeu. Or, noi, crestinii, stim cã avem trebuintã de ele si stim cã avem un Tatã care se îngrijeste de noi, si atunci rugãciunea ne întãreste în constiinta aceasta cã Dumnezeu este cu noi, cã ne ajutã, cã gãseste Dumnezeu mijloacele de a se rezolva lucruri si mai presus de posibilitãtile noastre. 

Ne rugãm lui Dumnezeu, de exemplu, pentru îmbelsugarea roadelor pãmântului, la cununie ne rugãm ca sã umple Dumnezeu cãmãrile celor care se cãsãtoresc de grâu, de vin, de untdelemn. 

La Litie ne rugãm lui Dumnezeu sã binecuvânteze pâinile, grâul, vinul si untdelemnul si sã le înmulteascã în locasul acesta, în tara aceasta si în toatã lumea. 

Deci, rugãciunea ne angajeazã spre bine si este o împlinire si, în acest sens, cã ne dã o întãrire, o întemeiere în gândul cã nu suntem singuri în aceastã lume, ci „cu noi este Dumnezeu… acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin”.

 Acestea nu sunt simple formule de ritual, ci sunt cuvinte pe care trebuie sã ne întemeiem viata.

Pr Teofil Paraian
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments