Despre grijile vietii4 min read

In zilele noastre mai mult ca niciodatã, omul este prins de grijile vietii, de serviciu, familie, probleme si multe altele. Existã însã si griji mântuitoare?
 
Da, existã griji mântuitoare. „Toatã grija cea lumeascã de la noi s-o lepãdãm”, se spune la slujbã, la Sfânta Liturghie.
 
Deci, grijile lumesti trebuie astupate cumva cu încrederea în Dumnezeu si în bunãtatea Lui, fãcându-ne datoria, pentru cã dacã nu-ti faci datoria, grijile se înmultesc si îngrijorarea creste. 
 
Dar existã si o grijã pentru a deveni bun, o grijã pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trãi corect, grija de a face ceea ce esti dator sã faci.
Existã si griji mântuitoare, griji care te ridicã, te angajeazã în viata sfântã, grija de a-ti împlini datoriile pe care le ai prin situatia în care te gãsesti. 
 
De exemplu, cineva care are familie, grija de copii, de a-i creste, de a-i educa frumos si bine, grija de a le da o înzestrare spiritualã care sã-i pãzeascã de necazurile vietii, pentru cã necazurile vietii vin de pe urma pãcatelor.
 
Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi sã trãim o viatã frumoasã si linistitã, o viatã din care lipseascã îngrijorarea pentru lucruri pãmântesti, dar în care sã se facã vãditã grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face voia Lui. 
Si în felul acesta omul este angajat spre bine si nu este asuprit de rãu.
 
 „Sã nu ne îngrijim pentru ziua de mâine” (Mt. 6, 34)?
 
Sã nu ne îngrijorãm pentru ziua de mâine, dar sã ne facem datoria în ziua de azi. Dacã ne facem datoria în ziua prezentã, ziua de mâine este rezolvatã cu problemele care le-ar aduce dacã nu ne-am împlini datoria în ziua de astãzi. Bineînteles cã toate acestea le avem în vedere cu gândul la Dumnezeu, care l-a fãcut pe om si cu posibilitatea de a se îngriji. Si chiar si cu posibilitatea de a se îngrijora. Dar Domnul Hristos vrea sã-l despovãreze pe om de îngrijorarea pãgubitoare si sã-l angajeze cu grija mântuitoare.
 
In viata duhovniceascã e bine sã avem anumite principii si repere. Da, neapãrat. Pentru cã altfel duci o viatã cumva în gol si n-ai posibilitatea sã te dirijezi, n-ai posibilitatea sã te orientezi. E bine sã ai niste principii la care sã tii si pe care sã le urmezi si niste repere pentru verificare. 
 
Dacã n-ai nici un reper, atunci te poti crede bun înainte de a fi bun, te poti crede credincios fãrã sã fii credincios, te poti crede întelept fãrã sã fii întelept, poti sã ai pãreri despre tine care nu consunã cu realitatea. 
Or, având în vedere niste principii si tinând seama de niste repere, te poti modela dupã principiile respective si dupã reperele pe care le ai în vedere.
 
 Mi-aduc aminte, când eram copil am auzit la bisericã citindu-se la Apostol, din epistola Sfântului Apostol Pavel cãtre Romani.
 
Aveam vreo 12-13 ani atunci si am auzit cuvântul: „Datori suntem noi cei tari sã purtãm slãbiciunile celor slabi, si nu nouã sã plãcem, ci fiecare sã facã spre plãcerea aproapelui întru ce-i bine spre zidirea lui” (Rom. 15, 1-2). 
Si când am auzit cuvintele acestea, le-am luat în seamã si am ajuns într-o împrejurare în care n-as fi vrut sã fac un bine pe care-l impunea situatia.
 Mama mea pleca la câmp, tata era absent din gospodãrie, parcã era-n armatã, nu mai stiu ce s-a-ntâmplat si trebuia sã meargã mama cu cineva la lucru. Si atunci mama m-a rugat sã am grijã de copiii femeii aceleia, sã stau cu ei acasã si sã le port de grijã si pe mine mã cam incomoda lucrul acesta.
 Dar mi-am adus aminte de cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Nu nouã sã plãcem, ci fiecare sã facã spre plãcerea aproapelui”. 
 
În felul acesta te ajutã un principiu.
 
 Nu te lãsa biruit de rãu, ci biruieste rãul cu binele. Cel ce se smereste va fi înãltat, cel ce se înaltã va fi smerit… Sunt foarte multe principii în cuprinsul Vechiului Testament si-n Evanghelie. 
 
Sfântul Apostol Pavel, de exemplu, în epistolele sale, are cuvântul: „Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre mãrirea lui Dumnezeu sã le faceti” (I Cor. 10, 31). Domnul Hristos a zis: „lasã acum sã împlinim toatã dreptatea” (Mt. 3, 15). 
„De nu va prisosi dreptatea voastrã mai mult decât a cãrturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împãrãtia lui Dumnezeu” (Mt. 5, 20). 
„Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci ca El sã slujeascã si sã-Si dea sufletul Sãu pret de rãscumpãrare pentru multi” (Mt. 20, 28).
 „Cel ce vrea sã vinã dupã mine sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-mi urmeze Mie” (Mt. 16, 24). 
Sunt foarte multe principii de viatã, principii dupã care ne putem dirija viata, ne putem orienta.
 
Pr Teofil Paraian
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments