Părinţii Bisericii şi teologii au încercat să lumineze – într-un fel sau altul – icoana Treimii.
Poate că cea mai reuşită este aceea pe care în penel a supus-o Sfântul Andrei Rubliov care, ea însăşi, ca icoană, a dezvoltat o teologie întreagă.
Dacă am vrea să surprindem cea mai vie icoană a Treimii, nu trebuie să uităm însă că fiecare din noi, aşa cum textul de la înmormântare spune, la Binecuvântările Învierii cântate acolo, „chipul slavei Tale celei negrăite suntem, măcar deşi purtăm ranele păcatelor”.
Cu toate că suntem, aşadar, răniţi de păcat, în noi şade precum o pecete de taină – spălată la Botez, evidenţiată prin Taina Mirungerii şi reactivată de fiecare dată prin Sfintele Taine – „chipul slavei lui Dumnezeu”.
De aici şi respectul pe care, dincolo de rudenie de sânge şi neam, trebuie să ni-l purtăm.
De aici şi gestul de angajare liturgică pe care diaconul sau preotul îl face atunci când, după cădirea icoanelor, ne cădeşte chipurile. Tainicele icoane ale slavei negrăite, prezente în lume, prin care Dumnezeu înnobilează lumea!
Şi ca să înţelegem că aşa este, luaţi aminte la omul pătimaş, care, în curvia, alcoolismul, arghirofilia
sau parvenitismul său, se crede nemuritor. Ce chip strălucit capătă şi ce umbră de păcat îl răneşte chiar dacă, uneori, după spusa Scripturii, chiar pătimaş fiind, poate lua „chip de înger de lumină”!
Ce dramă suferim prin pierderea chipului!
Ce durere cuprinde cer şi pământ când vreunul dintre noi, dacă nu toţi, ne rupem din dragostea lui Dumnezeu!
E mai mult decât greu să pricepem aceasta, dacă n-am simţit că-I aparţinem! Că-I suntem dar, cum El ne este nouă pururea Dar!
Preluaţi, aşadar, veşmântul de lumină în care Hristos ne-a înveşmântat!
Bucuraţi-vă că sunteţi fiii Tatălui! Daţi slavă că Duhul Sfânt vă este aproape, ceas de ceas, clipă de clipă!
Şi prăznuiţi Treimea cea Sfântă în fiecare clipă a vieţii voastre. Ea este cea prin care toate s-au făcut, prin care toate se ţin şi în care veşnicia se împlineşte!
Amin.
Pr.Constantin Necula
CategoriiFără categorie
