S-a rupt camasa lui Hristos cea necusuta

          Frati crestini,

In neuitata noapte dinaintea Patimilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, El a inaltat o fierbinte rugaciune catre Tatal ceresc in gradina Ghetsimani, intre maslinii cei batrani care si ei se plecau in fata Ziditorului. In acel ceas de ramas bun de la ucenicii Sai cand fariseii pregateau moartea, Iisus si-a ridicat ochii catre ceruri si cu cuvinte arzatoare s-a rugat asa: „Parinte Sfinte pazeste in numele Tau pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca ei sa fie una, precum una suntem si noi.”

       Mantuitorul cu stiinta Sa dumnezeiasca vedea intreg viitorul Bisericii pe care o intemeiase pe pamant. Vedea cum Evanghelia Sa se va vesti pana la marginile pamantului, cum idolii se vor prabusi, vedea cum paganii se vor converti si generatii dupa generatii vor primi credinta cea adevarata. Dar ceea ce mai vedea Mantuitorul  si aceasta-L ingrijora  era dezbinarea si zazaniile care vor aparea mai tarziu in Biserica Lui, in ogorul Sfintilor Apostoli si chiar intre ucenicii Sai. De aceea cerea de la Tatal ceresc, ca sa fie paziti si uniti asa precum Sfanta Treime este una.

       Aceasta rugaciune, cea de pe urma a Domnului Hristos, este ca un testament pe care l-a lasat ucenicilor ca sa-l pastreze si sa-l respecte pana la sfarsitul veacurilor, asa cum un tata inaintea mortii isi arata ultimele dorinte copiilor lui. Asa a vorbit Iisus ucenicilor inainte de Patima Sa si i-a imbarbatat, aratandu-le bucuriile si necazurile ce aveau sa vina peste ei. S-a rugat apoi Tatalui ceresc, ca El sa aiba pe toti sub ocrotirea Sa. Sa vedem acum daca s-a pastrat unitatea credintei asa cum a fost vointa Mantuitorului si daca crestinii au respectat invatatura Lui intotdeauna.

       Cercetand istoria primelor veacuri crestine, constatam ca multa vreme s-a pastrat unitatea credintei in chip desavarsit. Sfintii apostoli au ascultat porunca Mantuitorului si au raspandit adevarul Evangheliei pretutindeni incepand cu Ierusalimul, cu Iudeea, Samaria, Galileea, continuand cu toata

       Asa de repede a strabatut propovaduirea lor, caci nu mult dupa Inaltarea Domnului la ceruri, Evanghelia a fost vestita pana la marginile lumii. Din Iudeea si pana la portile Gibraltarului de astazi, din Africa si pana in tinuturile aspre de la miazanoapte, toti credinciosii Bisericii erau una in cuget si adorau pe Dumnezeu in Sfanta Treime. Nu mult dupa aceste timpuri frumoase de aur, in mijlocul Bisericii s-au ivit certuri si dezbinari, ridicandu-se unii oameni rataciti care au semanat neghina in ogorul spiritual al Imparatiei lui Dumnezeu, pe pamant.

       Acestia au venit cu invataturi noi impotriva adevaratei invataturi ortodoxe. Diavolul de la inceput a gasit si el oameni pe placul lui, razvratiti si dornici de certuri ca sa darame ceea ce zidisera Sfintii Apostoli si astfel sa faca pe crestinii de atunci sa se imparta in tabere, sa nu fie uniti, caci stia necuratul ca numai asa poate sa rastoarne invatatura lui Hristos. Iata de ce Sfintii Apostoli ii indeamna pe crestinii de atunci si le zicea:

„Sa nu aveti dezbinari intre voi fratilor, ci sa fiti uniti in chip desavarsit intr-un gand si o simtire. “

       Crestinii s-au domolit si pentru o vreme au ascultat, dar mai tarziu in unele locuri s-au ivit ereziile cele mari, arienii, nestorienii, monofizitii, iconoclastii si altii. Biserica a chemat soboare din toata lumea, iar sfintii parinti ierarhi sub calauzirea Sfantului Duh, au statornicit pentru vesnicie dogmele, regulile de credinta pe care noi crestinii trebuie sa le marturisim si sa le urmam ca sa ne mantuim. Sfintii Parinti care s-au adunat prima data in anul 325 la Niceea au fost in numar de 318. Dupa ce au fost chinuiti suferind temnite grele de la imparatii pagani pana la Constantin cel Mare care i-a eliberat, cei care au scapat, multi cu ranile deschise pe trupurile lor s-au prezentat la primul sobor ecumenic de la Niceea.

       Unii dintre ei aveau cate un ochi scos, altii urechile taiate, altii fara buze, fara cate o mana si alte diferite rani trupesti. Intre ei erau si invatati si neinvatati, fara prea multa invatatura laica, de aceea nu usoara le-a fost lupta caci se izbeau de niste oameni pregatiti din punct de vedere stiintific, chiar Arie ereticul studiase mult filozofia pagana si avea pretentia sa fie ascultat.

       Sfintii Parinti luminati insa de Duhul Sfant dogmatizau si combateau aratand dumnezeirea lui Iisus Hristos si ca El este una cu Tatal si cu Duhul Sfant. Altii dintre sfinti le dovedeau prin semne si minuni ca Sfanta Treime este una, un singur Dumnezeu in trei fete proslavit, Tatal, Fiul si Duhul Sfant si trebuie sa I ne inchinam. Chiar Sfantul Spiridon care nu avea carte, a luat o caramida in fata lor si le-a aratat ca una este caramida, dar in aceasta caramida se afla trei elemente, adica pamant, apa si foc. Strangand caramida in mana in fata lor, iata o minune: a inceput sa curga apa in jos, focul se ridica in sus in timp ce tinea lutul in mana.

       Sfantul Spiridon le-a zis: „Iata asa este Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, un Dumnezeu in trei fete proslavit. Rusinati-va si credeti drept ca Fiul ca si Tatal si Duhul Sfant trebuie cinstit. De aceea acest sfant parinte se picteaza cu o caramida in mana si pentru multele minuni pe care le-a facut i se mai zice si Sfantul Spiridon Facatorul de minuni.

       Toti sfintii parinti au avut de luptat, fiecare la randul lor cu o multime de eretici printre care mai de seama au fost acestia: Simon Vrajitorul, Arie, Nestorie, Eutihie, Macedonie, Pir, Eunomiu, Dioscur, Apolinarie, Severian iar mai tarziu de tot atat de periculosi au aparut pelaghienii, iconoclastii, agarenii, calvinii, luteranii si altii. Toti acesti rataciti ai primelor veacuri au pierit, iar altii au ramas pe linia moarta fara nici un folos pentru ca nu l-au cunoscut pe Iisus Hristos, pe care L-a trimis Tatal.

       Ce frumos si ce minunat inteles au cuvintele Domnului Hristos din rugaciunile Evangheliei de astazi unde zice: „Iar viata cea vesnica este aceasta, ca sa Te cunoasca pe Tine singurul adevarat Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis. Intelesul acestor cuvinte este acesta, ca oamenii cunoscand pe Tatal, Fiul si Sfantul Duh, – Sfanta Treime  si cunoscand si implinind voia lui Dumnezeu vor castiga viata cea vesnica.

       Biserica lui Hristos pluteste neclintita pe valurile involburate ale acestei lumi asa cum odata plutea corabia lui Noe pe deasupra muntilor ca o nava intarita de Dumnezeu. In vreme ce toate se schimba in jurul nostru, Biserica Ortodoxa este una si aceeasi, propovaduind aceeasi invatatura mantuitoare care a fost stabilita de cei 318 Sfinti Parinti la sinodul de la Niceea, pe care-i praznuim astazi. Acolo si atunci s-au stabilit primele articole din Simbolul Credintei  Crezul pe care-l rostim in biserica: Credem Intr-unul Dumnezeu, credem in Domnul Iisus Hristos, credem in Duhul Sfant, credem in Fecioara Maria care a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, credem in viata vesnica, credem in cele vazute si nevazute, credem in sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica, credem intr-un singur Botez, credem ca Domnul Hristos va veni iarasi sa judece viii si mortii.

       Iata ce tarie de credinta, iata ce statornicie au avut primii crestini. In aceste marturisiri de credinta, sa auzim propovaduirea apostolilor, sa auzim ecoul catacombelor, sa auzim strigatul triumfator al mucenicilor, sa auzim si noi glasul marilor dascali ai Ortodoxiei. Prin acest crez se leaga capetele adevaratilor ucenici ai Domnului de peste tari si mari, fiindca toti asa trebuie sa marturisim uniti intr-un suflet si intr-un gand. Sa vedem acum daca in vremea noastra crestinii mai traiesc in adevar, unire si ascultare de Biserica.

       Cu durere constatam ca s-a rupt camasa lui Hristos cea necusuta, in multe parti. Crestinii s-au impartit in tabere dupa ce s-au desprins din trupul cel binecuvantat al Ortodoxiei. Pe fata pamantului se afla o multime de religii crestine, fiecare cu invatatura sa, cu cultul sau, cu morala sa: protestantii (baptistii, penticostalii, adventistii) si multi altii care s-au despartit de Biserica Ortodoxa Apostolica. Vicleanul diavol a reusit sa semene neghina dezbinarii si a urii ca sa se implineasca ceea ce spusese Mantuitorul in pilda cu graul si neghina.

       Sunt o multime de rataciri care sustin ca omul pentru a se mantui si afla adevarul n-are decat sa citeasca Sfanta Scriptura si astfel va gasi ce trebuie pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu. O mare greseala fac acesti oameni, caci Sfanta Scriptura nu cuprinde toata descoperirea lui Dumnezeu catre oameni, e prescurtata. Afara de Cartile Vechiului si Noului Testament, sunt multe adevaruri de credinta care s-au pastrat de la Mantuitorul si de la Sfintii Apostoli prin viu grai. Mantuitorul n-a scris nimic si nici unii apostoli care de altfel nu stiau carte, erau in general oameni simpli.

       Prin viu grai insa cele ce au auzit ei de la Iisus de la Invatatorul, au alcatuit ceea ce numim noi Sfanta Traditie. Sfanta Scriptura  zice Apostolul Petru  are in cuprinsul ei lucruri greu de inteles pe care cei nestiutori le rastalmacesc spre pierzarea lor. Vedeti, le rastalmacesc spre pierzarea lor; iata, spune clar Duhul Sfant prin gura apostolilor. 

De aceea a randuit Dumnezeu autoritatea bisericeasca formata din arhierei, preoti si diaconi, iar acestia sunt urmasii apostolilor, asa ca toti crestinii trebuie sa fie supusi, ascultatori si sa se lase condusi de Duhul Sfant prin ei. Dar ei s-au despartit si s-au rupt din butucul vitei de care vorbea Iisus cand spunea ca mladita care ramane in afara de tulpina mama se usuca si se arunca in foc. 

Iar in alta parte zice Domnul: „Cine nu asculta de Biserica este un pagan si vames. De aceea nu va lasati amagiti de cei ce seamana dezbinare caci este un singur trup, un singur duh, un singur Domn, o singura credinta si un singur Botez. „

Pr Visarion Iugulescu