Rugăciunea în Duh și în Adevăr -Pr Cleopa Ilie5 min read

Precum vederea este mai mare decit toate simturile, asa si rugaciunea este mai mare decat toate faptele cele bune” (Pateric, cap. 22)
Hristos a inviat !
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, venind in lume, si pururea insetand de mantuirea sufletelor omenesti, umbland prin locurile Palestinei, a ajuns si la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemarginita a facut a se intalni cu o femeie din acea cetate la fantina lui Iacob.
 In convorbirea cu ea, prin intelepciunea Sa negraita, o aduce la cunostinta adevarului si printre alte invataturi tainice pe care i le da, ii vorbeste si despre adevarata inchinaciune facuta in duh si in adevar, zicindu-i: Vine ceasul si acum este, cind adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar (Ioan 4, 23).


Fiindca ne va fi cuvantul in predica de azi despre rugaciunea facuta in duh si in adevar, sa vedem ce inseamna a ne ruga in duh?

 A ne ruga in duh inseamna a ne inalta cu mintea si cu sufletul catre Dumnezeu in vremea rugaciunii. Numai rugaciunea facuta cu mintea din adincul inimii se poate chema cu adevarat rugaciune duhovniceasca, adica facuta in duh.

 Ce inseamna a ne ruga in adevar?

Inseamna a ne ruga cu lucrarea cea adevarata a tuturor poruncilor dumnezeiesti, adica a tuturor

faptelor bune, deoarece omul este indoit, fiind alcatuit din suflet si din trup. Cand mintea se inalta nevazut la Dumnezeu in vremea rugaciunii, iar trupul, care este partea vazuta se osteneste la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci crestinul devine adevarat inchinator al lui Dumnezeu in Duh si in adevar. Nimeni nu se poate ruga in duh si in adevar, de se va ruga numai cu mintea sa si nu va lucra si cu trupul sau la facerea poruncilor lui Dumnezeu, caci poruncile lui Dumnezeu sant adevarul, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: Toate poruncile Tale sant adevar (Psalm 118, 86).


Dar chiar daca ar lucra cineva poruncile lui Dumnezeu si s-ar ruga cu mintea din inima, nu va putea avea pe Dumnezeu aproape de el de nu va avea si dreapta credinta si de nu il va marturisi prin cuvintele si faptele sale, dupa invatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe.

 Acest lucru ni-l arata Duhul Sfint cind zice: Aproape este Domnul de toti cei ce Il cheama pe El intru adevar (Psalm 144, 18).

Rugaciunea in duhul sau in duh, este rugaciunea cea gandi-toare, adica tainica, pe care o face omul cu mintea, in inima sa. Cand ne rugam cu mare credinta si evlavie si cand, cu darul lui Dumnezeu, se unesc gandurile mintii cu simturile inimii noastre in timpul rugaciunii iar ochii ne izvorasc lacrimi, atunci ne rugam in duh si in adevar, adica din inima. Aceasta este cea mai inalta treapta a rugaciunii crestine.

Cind auzim pe marele Apostol Pavel, zicand: Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea (I Corinteni 14, 15), sa intelegem ca despre rugaciunea in duh si in adevar vorbeste aici, care este tot una cu rugaciunea duhovniceasca ce se face de cineva cu mintea in inima sa.

 La fel, cand auzim pe Mintuitorul, zicand: Tu insa cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa ta, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 6), sa stim si sa intelegem ca despre rugaciunea cea tainica si ganditoare pe care o face omul cu mintea in camara inimii sale, este vorba.

Despre aceeasi inalta rugaciune, vorbeste Sfintul Apostol Pavel cand zice: Vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii decat zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina (I Corinteni 14, 19). 
La aceasta ne indeamna si psalmistul care zice: Dintru adanc am strigat catre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. 
Acelasi lucru ne spune si inteleptul Solomon, zicand: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (Cantarea Cantarilor 5, 2). Caci, altoindu-se rugaciunea in inima noastra prin Duhul Sfint, face ca inima sa se roage neincetat, dupa porunca data de marele Apostol Pavel, care a zis: Neincetat va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Cu aceasta rugaciune duhovniceasca din inima se ruga si psalmistul David, zicand: Strigat-am cu toata inima mea: Auzi-ma Doamne! Indreptarile Tale voi cauta (Psalm 118, 145).

Cu aceasta rugaciune facuta cu duhul s-a rugat Ana proorocita, fiind indurerata, care graia intru inima sa si buzele ei numai se miscau, dar glasul ei nu se auzea (I Regi 1, 13). Cu aceasta rugaciune s-a rugat Moise, fiind cu poporul in primejdie la iesirea din Egipt, si cu toate ca nimeni nu auzea rugaciunea lui, Dumnezeu, luand aminte la graiurile inimii lui, i-a zis: Ce strigi asa catre Mine? 
(Iesirea 14, 15). 
Cu aceasta rugaciune facuta in duh, s-a rugat insasi Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, in sfanta sfintelor, timp de 12 ani, fiind povatuita la aceasta de insusi Sfantul Duh.
Aceste marturii vrednice de crezare din Sfainta Scriptura si de la Sfintii Parinti, despre rugaciunea in duh, adica despre rugaciunea duhovniceasca a inimii, amintite mai sus, sant destule pentru a ne indemna si pe noi sa ne rugam lui Dumnezeu ziua si noaptea cu gura, cu mintea si mai ales cu inima. Daca pastram cu sfintenie dreapta credinta si santem fii credinciosi ai Bisericii Ortodoxe si daca stim ca poruncile lui Dumnezeu sant adevarul, dupa cuvantul psalmistului: Legea Ta este adevarul (Psalm 118, 142), apoi sa ne inchinam lui Dumnezeu cu duhul si cu adevarul, adica cu mintea pogorita in inima si de aici “sa inaltam rugaciuni lui Dumnezeu, deoarece inima este camara mintii”, spune Sfaintul Isaac Sirul.

Dar si cu trupul trebuie sa ne silim a lucra poruncile lui Dumnezeu, precum a poruncit Mantuitorul ucenicilor Sai, invatandu-i sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua (Matei 28, 20). Cine ar indrazni sa creada ca se poate ruga in duh si in adevar, fara a lucra si toate faptele bune, unul ca acesta este asemenea celui ce zice ca poate zbura numai cu o aripa sau poate merge cu un singur picior.

Pr.Cleopa Ilie
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments