Cu inima noi dorim după Dumnezeu, dar prin gânduri ne împotrivim Lui. Satana crede şi se cutremură, dar se împotriveşte. Asemenea şi necredinciosul, nu este necredincios, ci potrivnic.

Aşadar, inima noastră tinde spre Dumnezeu, da noi i ne împotrivim. Împotrivirea noastră nu va vătăma (păgubi) pe Dumnezeu, căci El este Atotputernic, ci pe noi înşine ne va vătăma.

Gândurile, dispoziţia, dorinţele ne conduc viaţa. Precum ne sunt gândurile pe care le avem, astfel ne este şi viaţa.

Dacă avem gânduri de pace, linişte, dragoste deplină. Bunătate, mărinimie, curăţie, atunci şi în noi va fi pace, căci toate gândurile paşnice aduc cu ele pace lăuntrică care răzbate din noi, căci gândurile ne sunt pline de pace, linişte, dragoste desăvârşită şi bunătate.

Dacă purtăm în noi gânduri negative, diavoleşti, atunci se nimiceşte şi pacea noastră lăuntrică.

Sfinţii Părinţi spun despre gânduri: „Orice gând care năruieşte pacea şi gândurile care nu ne dau pace, acelea toate sunt de la diavol şi trebuie să le respingem şi să nu le primim”.

Trebuie să ne trudim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea lui Dumnezeu. Părintele nostru Cel Ceresc vrea ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui Cele dumnezeieşti, până ce vom fi plini de dragoste, pace, mângâierea bucuriei, adevăr mărinimie.

Domnul doreşte ca noi toţi să fim blânzi şi smeriţi, căci din sufletul blând şi smerit străbate milostivire şi bunătate.
Un asemenea suflet şi atunci când tace emite întotdeauna valuri de linişte, pace, dragoste desăvârşită
şi bunătate.
Un asemenea suflet nu se simte jignit când este insultat sau certat, poţi chiar să îl loveşti, iar lui îi va fi milă de tine pentru că îl chinui atât de mult.

Astfel de oameni sunt puţini pe pământ, dar din pricina lor (pentru ei) soarele străluceşte şi Dumnezeu ne binecuvântează să trăim, să avem toate cele de trebuinţă vieţii noastre.

Trebuie să ne gândim să ne schimbăm.

Vedeţi voi înşivă cum în familie creăm armonie sau facem dezbinare după cum ne sunt gândurile şi dorinţele noastre. Dacă stăpânul casei este copleşit de griji, gânduri sau de vreo povară, prin acestea el pricinuieşte tulburare, nu numai lui, ci şi întregii sale familii.

Toţi cei ai casei vor fi mâhniţi, nu vor avea pace, nici mângâiere. El, ca stăpân al casei, trebuie să răspândească bunătate, şi să o transmită şi tuturor celorlalţi ai casei.

Astfel lucrează aparatul gândurilor noastre.

Noi aici în ţara noastră şi pretutindeni în lume culegem roadele gândurilor şi dorinţelor noastre. 

Dacă gândurile şi dorinţele noastre nu sunt bune  nici rodul  lor nu poate fi bun.

 E nevoie să ne pocăim şi să ne schimbăm viaţa.

 Pocăinţa nu înseamnă numai să mergi la preot, ci e nevoie să ne curăţim sufletul de acele gânduri şi de depresia în care am căzut din pricina drumului întortocheat al vieţii.

Pocăinţa înseamnă înnoirea vieţii, ţintirea sau râvna spre binele absolut, îndepărtarea de lucrurile, părţile negative ale vieţii.

 Această lipsă de tărie există şi la oamenii credincioşi şi din pricina ei suferim.

 Căci noi înşine prin gândurile şi dorinţele noastre ne complicăm viaţa. 

Parintele Tadei

CategoriiPr Tadei Suflet
0 Shares