E un lucru extraordinar să ştii că ultimul lucru pe care L-a făcut Domnul Hristos aici pe pământ pentru oameni, pentru ucenicii Săi, a fost că i-a binecuvântat şi S-a înălţat binecuvântându-i.
Absolut toate binecuvântările Bisericii, câte sunt în lumea aceasta, câte sunt la Sfânta Liturghie şi la celelalte sfinte slujbe, toate sunt o prelungire a binecuvântării de la Înălţarea Domnului Hristos.
Binecuvântarea lui Dumnezeu este peste toţi cei vrednici de binecuvântare.
Pe cine binecuvintează Dumnezeu?
Ar trebui să ştim cu toţii pe cine.
Se spune în rugăciunea Amvonului: „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine”.
Deci cei ce aduc binecuvântare lui Dumnezeu se învrednicesc de binecuvântarea lui Dumnezeu.
La mănăstire la noi, la Sâmbăta, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, în 1971 au venit doi creştini din Germania.
Cu prilejul acesta a venit vorba despre o instituţie bisericească de ajutorare a epilepticilor, o instituţie mare, care se numeşte Betel. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”.
E un cuvânt evreiesc pe care ei l-au luat ca denumire a casei de ajutorare de la Bielefeld. Şi a venit
vorba atunci, în 1971, când au fost cei doi din Germania, doi intelectuali, a venit vorba despre faptul că un părinte de la noi, Părintele Serafim Popescu, Dumnezeu să-l odihnească, a lucrat prin 1943–44 nu ştiu precis când anume, dar în vremea cât a fost în Germania, a lucrat trei luni de zile în instituţia aceasta Betel, la ajutorarea bolnavilor, la ocrotirea bolnavilor.
Şi venind vorba despre asta, cei din Germania ne-au spus că la intrare la Betel e scris aşa : „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă”.
Nouă ne-au plăcut tare mult cuvintele acestea şi atunci ei au scris în Cartea de Onoare a mănăstirii noastre: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă, doresc doi creştini din Germania tuturor celor ce-n urma lor vor vizita această mănăstire”.
Să ştiţi că cuvintele acestea le plac tuturor celor ce ştiu de cuvintele acestea: pace, bucurie şi binecuvântare.
ceea ce ne dă Dumnezeu la sfintele slujbe ale Bisericii noastre, la Sfânta Liturghie, binecuvântarea din care izvorăşte pacea, pentru că se spune „Pace tuturor”, şi din care izvorăşte şi bucuria pentru cei ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu.
Să ştiţi că Domnul Hristos vrea să ne binecuvinteze, dar nu ne poate binecuvânta decât dacă suntem acolo unde sunt binecuvântările.
Pr.Teofil Paraian