Cum putem să avem şi noi bucurii?4 min de citit

 Cum putem să participăm la bucuria pe care o dă Dumnezeu?

Am văzut de pildă că noi cerem de la Dumnezeu bucuria, când zicem: „Facă-se Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie”(Sf.Maslu) sau când zicem „umple de bucurie şi veselie inimile noastre”. Cerem bucuria. De ce?

Pentru că o dorim, toţi dorim să avem bucurii, toţi dorim să fim bucuroşi, toţi dorim să participăm la bucuria veşnică.

Cum putem ajunge la această bucurie?

De ce nu sunt mulţi cei ce au bucuria aceasta la care ne îndeamnă şi Domnul Hristos, ne îndeamnă şi Sfinţii Apostoli?

Nu putem ajunge la această bucurie pentru că nu mergem pe calea bucuriei.
Care e calea bucuriei?

Voi aduce aminte în special două texte din Sfânta Scriptură, şi anume unul din Sfânta Evanghelie de la Matei, capitolul al 5-lea în care sunt cuprinse şi cuvintele: Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Cuvântul acesta „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”, cuvânt spus de Domnul Hristos, încheie un şir de cuvinte, şirul Fericirilor, care sunt nouă.

  Şi anume calea bucuriei, urcuşul bucuriei, este învăţătura aceasta a Domnului nostru Iisus Hristos despre Fericiri.

Ea începe cu „Fericiţi sunt cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor”.

 Cei săraci cu duhul sunt cei nemulţumiţi cu ceea ce au făcut până acum şi care caută să se îmbogăţească sufleteşte, sunt cei smeriţi şi sunt cei dezlipiţi de lumea aceasta, care vor să se îmbogăţească în Dumnezeu.

Îi fericeşte Domnul Hristos apoi pe cei ceplâng, „că aceia se vor mângâia”, zice El. Nu îndeamnă la plâns, ci îi fericeşte pe cei ce plâng, nu pentru că rămân întru plângere, ci pentru că vor avea mângâierea cea de sus, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur pe care l-am pomenit şi care zice „Nimenea să nu se tânguiască pentru păcate, că iertare din mormânt a răsărit”.

Apoi îi fericeşte Domnul Hristos pe cei blânzi şi spune despre ei că „vor moşteni pământul”. Deci cei ce vor adăuga la smerenie şi la părăsirea păcatului blândeţea, vor avea calea deschisă către dreptate.

„Fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate – adică de dorinţa de a fi drept, de a nu avea nici o ştirbire în dreptatea lor, îi fericeşte pe cei care au un fel de dorinţă asemănătoare cu însetarea şi cu flămânzirea, şi zice – că aceia se vor sătura” de dreptate, vor avea dreptatea pe care o doresc şi în felul acesta li se deschide calea către bucurie.

Îi fericeşte Domnul Hristos pe cei milostivi spunând „că aceia se vor milui”, şi a fi milostiv înseamnă a avea inimă revărsătoare către toţi oamenii.

 Apoi îi fericeşte pe cei curaţi cu inima, spunând că „aceia vor vedea pe Dumnezeu”, curăţia inimii fiind şi ea o condiţie a bucuriei.

 Îi fericeşte Domnul Hristos pe făcătorii de pace şi spune despre ei că se vor numi fiii lui Dumnezeu: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.

Mai fericeşte în continuare pe cei statornici în dreptate, adică pe cei care rămân drepţi şi în împrejurări nefavorabile lor, pe cei statornici în bine, şi zice: „Fericiţi sunt cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor”.

Şi în sfârşit îi fericeşte pe cei care suferă batjocuri din partea oamenilor pentru că sunt în legătură cu Domnul nostru Iisus Hristos: „Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine”.

Şi la urmă, ca o pecete a tuturor acestora, spune Domnul Hristos: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în cer”.


Un alt urcuş al bucuriei este înşirarea, pe care o face Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni, a celor care alcătuiesc roada Duhului, când zice: Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva unora ca acestora nu este lege”. 

Sfântul Apostol Pavel prezintă această înşirare după importanţa pe care o au aceste daruri ale Duhului Sfânt, dar ea trebuie înţeleasă ca urcuş duhovnicesc de la sfârşit spre început. 

Începutul urcuşului care duce la bucurie este înfrânarea poftelor. 

După aceea vine blândeţea, apoi credinţa mai întărită, după aceea vine bunătatea, îndelunga răbdare, după aceea pacea şi apoi bucuria, şi după bucurie vine iubirea, care este „legătura desăvârşirii”. 

Aceasta este calea bucuriei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments