Vrei, crestine, sa postesti postul adevarat?5 min de citit

„Adevaratul post este instrainarea de rautati, infaranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos“


    Nu numai in post indepartarea de toate aceste patimi nu trebuie sa devina pentru noi o greutate si o povara, ci sa constituie lucrul cel mai firesc, liniste si bucurie.
 Dar firea noastra, patrunsa inca in stramosii nostri de pacat si de nesupunere si deprinsa de noi insine la calcarea legilor infranarii, s-a impietrit asa de tare cu poftele si patimile, incat, in urma patimilor si voitei cele rele, acestea sunt un lucru tot asa de firesc, cum este pentru trup mancarea si bautura.

  De aceea cel ce vrea sa fie liber de pacat, acela trebuie sa se infraneze necontenit de la rau si sa se sileasca la bine tot asa cum se infraneaza de la mancare si se silesc a cugeta la Dumnezeu cei ce postesc.

   Aceasta infrangere de la pofte si patimi, dupa invatatura Bisericii, alcatuieste postul cel adevarat si placut lui Dumnezeu.

 Postirea de mancare nu este intotdeauna de folos, dar acest post launtric este de neaparata trebuinta in toata vremea.
  Postirea de mancare este trecatoare si are sfarsit, dar acest post duhovnicesc este neintrrupt si nu trebuie sa se sfarseasca decat odata cu viata noastra, cand noi, dezbracandu-ne de trupul cel pacatos si stricacios, ne vom imbraca in nestricaciune si nemurire.

         Asadar vrei crestine sa postesti postul cel adevarat?

Infraneaza-ti mai intai limba de la orice cuvant desert si mai cu seama de la cuvintele

putrede si necuviincioase. Incepe postul duhovnicesc de la acest mic organ al trupului, care este un mare dusman si un potrivnic indaratnic. Birundu-l pe acesta, vei fi in stare sa-ti infranezi si tot trupul (Iac. 3,2). Astfel, limba ta, ca un cal salbatic si sperios, te va tari pe tine pe tine , impreuna cu postul tau, prin toate pustiurile minciunii, rautatii si al viclesugului.


        Vrei, crestine, sa postesti cu adevat?

Impreuna cu mancarurile cele alese si gustoase, paraseste si ura, mania, cartirea si cearta. Fa-te ca in toate si fata de toti linistit, bland, smerit, indurator si plin de dragoste. Aceasta ti-o cere in timpul postului chiar si buna-cuviinta. Altfel, daca tu, ca de obicei vei fi rau si bucuclas, atunci cineva si fara sa vrea va crede ca tu, ca un copil nepriceput, te superi pentru ca Biserica te-a oprit sa mananci mancarurile placute tie.
        Vrei, crestine, sa postesti postul cel adevarat?


Indeparteaza de la tine impreuna cu mancarurile si toate celelalte placeri trupesti. Caci omul tau cel vechi si supus pacatului te orbeste si te pierde nu numai prin imbuibarea trupului. Imbuibarea cu mancaruri iti aduce vatamare numai tie singur, dar celelalte placeri trupesti sunt vatamatoare si pentru altii.
 Parasestele, deci, pe toate. Indeparteaza din casa cartea care atata poftele si gandurile razvratitoare, indeparteaza de pe peretii locuintei tale tablourile scandalizatoare si pline de sminteala, arunca, in sfarsit, din mintea si cugetul tau toate inchipuirile atatatoare de pofte si aseaza in locul lor Crucea lui Hristos.

       Vrei, crestine, sa postesti postul cel adevarat?

Rupe, daca se afla la tine, orice zapis pentru rapirea pe nedrept a avutului altuia, curma procesul inceput la tribunal pe asemenea lucruri, cedeaza cat mai mult chiar din dreptul tau, ca sa nu te tarasti prin judecati ca evreii si ca paganii.
Trebuie ca crestinul sa se deosebeasca de acestia nu numai prin  mergerea la biserica, ci si prin toate faptele si viata sa.

          Vrei, crestine, sa postesti postul adevarat?

Cerceteaza si vezi prin ce ai putut sluji in numele Domnului pe mai micii tai frati intru Hristos si, fara sa stai mult pe ganduri, apuca-te de faptele milosteniei: deschide obloanele hambarelor tale pentru cei ce fara nici o vina din partea lor sunt  muritori de foame, imbraca pe cei goi, adaposteste pe orfani, ingrijeste de cei bolnavi, ceceteaza pe cei din temnita.o

 Caci dintr-un astfel de pom mare, ca Sfantul  Post, trebuie sa culegi si anumite roade.Dar care roade , afara de faptele milosteniei, sunt mai frumoase de cules atunci cand si tu cauti mila lui Dumnezeu?

     Numai un astfel de post va fi placut Domnului. Cel ce uneste astfel infranarea sufletului cu a trpului nu-si va pierde plata sa. Ba, mai mult inca, unul ca acesta va primi aceasta rasplatire chiar si acum, in aceasta lume.
   Caci pentru ce postim noi, oare ?

 Fara indoiala nu pentru ca sa economisim anumite mancaruri, ci ca sa ne infranam trupul, sa ne usuram sufletul, sa ne invioram constiinta si sa atragem asupra noastra harul dumnezeiesc. 

Insa cand noi ne facem mai curati la gand, mai drepti si mai folositori cu vorba, mai blanzi in comportament, mai drepti la fapte, atunci cu ajutorul lui Dumnezeu tinta postului este atinsa imediat, facand pe crestin asa cum trebuie sa fie.

   Astfel postul nostru este asemenea doctoriei, la intrebuintarea careia bolnavul, din pricina nepriceperii si a neifranarii, se lasa in stapanirea deprinderilor care i-au pricinuit boala. Ce se poate astepta de la intrebuintarea unei astfel de doctorii, decat inrautatirea bolii, care se face cu atat mai primejdioasa cu cat noi, lasandu-ne in nadejdea doctoriei, credem ca ne facem sanatosi.

   In asemenea conditii e mai bine sa nu postim deloc, caci atunci cel putin nu ne vom maguli cu gandul ca suntem in afara de orice primejdie.

Amin.

Episcopul Nicodim –Predici la Postul Mare  (pag.51-53)
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments