Sa ard de sete…1 min read


Să ard de sete, tot n-aş bea din apele stricate/

ce le-ntâlnesc în calea mea prin lumea de păcate./
Să mor de foame, tot n-ating mâncările-otrăvite/
spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite./



Să crap de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate
pe unde slugile pândesc iubiri îndurerate.
Să pier în drumuri, n-aş intra în casa blestemată,
care-ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată.



Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce diavolul mi-ntinde,
să zac în şanţ, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plâng acum un ceas cu Domnu-n părtăşie
decât, fără Hristos rămas, să plâng o veşnicie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments