Invatatura ezoterica3 min read

„Deşi preoţii neagă cunoaşterea ocultă, cu sigu­ranţă ei cunosc învăţătura ezoterică a lui Hristos”.
 
Ce învăţătură, frate?
 
 Doar Hristos S-a întrupat pentru toţi oamenii, nu doar pentru o ceată de „iniţiaţi.”
 
 Nimic nu e ezoteric în Biserică.
 
Nu există nici măcar o carte pe care să o ţină numai preoţii.
 
 Uită-te şi tu că se găsesc de cumpărat toate cărţile pe care le foloseşte preotul.
 Şi chiar aşa să fie, să existe vreo carte ezoterică care să scape ochiului flămând al mass-mediei? 
 
Să fim serioşi! Calea mântuirii este cea pe care Hristos a propovă­duit-o oame­nilor la loc deschis; pe această cale au mers toţi sfinţii noştri şi nu pe alta.
 Pentru că dacă El ar fi transmis Sfinţi­lor Apostoli un „creştinism ezoteric”, înseamnă că ceea ce ar fi cunoscut masele nu era de-ajuns. 
Ar fi însemnat că esenţa cre­dinţei creştine nu este dragostea pentru Dum­nezeu şi pentru om, ci o oarecare tehnică de meditaţie. 
Ar fi însemnat că predania Bisericii este lipsită de valoare. 
 
Tu eşti liber să alegi între ceea ce îţi pune înainte această predanie şi ceea ce îţi oferă „creşti­nismul

ezoteric” de care nu numai că Părinţii nu s-au împărtăşit, ci dacă ar fi auzit de el l-ar fi respins din toate puterile (iar „creş­tinismului ezoteric” i-ar fi spus pe nume: apostazie).

 
Se spune în mod greşit despre Părinţii făcători de minuni că deţin această cunoaştere ezoterică, şi că au puteri paranor­male. Părinţii care au dobândit darul facerii de minuni nu au făcut altceva decât să meargă pe calea Evangheliei şi să ducă crucea cea grea a ascultării şi a nevoinţelor. 
 
Ei nu au practicat nici o tehnică specială (am auzit teoria conform căreia puterea lor vine de la „tehnica isihastă”; dar isihasmul nu este o tehnică asemănătoare celei yoghine, ci este o rugăciune de care ştie toată lumea, nu este ezoterică.
 
 Şi o parte dintre Părinţii care au dobân­dit darul facerii de minuni nu se rugau cu „rugăciunea lui Iisus”, aşa că nu putem găsi aici cheia facerii de minuni. Ci numai cheia sălăşluirii lui Hristos în inimă – ceea ce este cu adevărat o minune).
 
Cred că cea mai clară dovadă a superficialităţii „creş­tinis­mului ezoteric” a dat-o Însuşi Hristos când, întrebat fiind de arhi­ereul Anna asupra învăţăturii Sale, a răspuns: „Eu am vorbit pe faţă lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în as­cuns. De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am spus Eu.” (Ioan 18, 20-21).
 

 

Iată cât de simplu este nimicită teoria diavolească despre existenţa unui creştinism pe care Hristos l-ar fi propovăduit numai unui număr restrâns de iniţiaţi. 
 
Chiar dacă Sfinţii Apos­toli, fiind cei chemaţi de Dumnezeu să răspândească dreapta-credinţă în lumea întreagă, au ştiut mai multe din învăţăturile Sale decât cei care L-au auzit vorbind doar de câteva ori, totuşi ceea ce ştiau Sfinţii Apostoli era tocmai învăţătura pe care au primit-o pentru a o propovădui la rândul lor oamenilor.
 
 Hristos a precizat foarte clar că învăţătura Sa despre dobândirea Împă­ră­ţiei Cerurilor era tocmai cea rostită în sinagogă în faţa mul­ţi­milor, şi deci orice tentativă de a vorbi despre anumite scur­tă­turi rezervate iniţiaţilor este străină de învăţătura Mântuitorului.
 
Danion Vasile-Scrisoare catre un prieten
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments