La şapte verste de oraşul Kaluga, în satul Tinkov, în casa boierului Hitrov
locuiau două tinere slujnice.
Odată s-a întâmplat să urce în pod, unde zăceau felurite vechituri.
Una dintre aceste tinere, cu numele Evdokia, uşuratică şi neobrăzată, râdea mult şi spunea vorbe necuviincioase; cealaltă, dimpotrivă, o făcea să tacă şi o oprea pe prietena ei de la necuviinţe.
Şi, iată, aranjând lucrurile, această tânără evlavioasă a găsit un sul de pânză aspră.
Desfăcându-l, a văzut înfăţişarea minunată a unei femei, îmbrăcate în veşminte negre, ca ale unei monahii, şi care citea cu chipul evlavios şi smerit o carte.
Arătând-o pe egumenă (aşa a numit-o tânăra pe femeia zugrăvită pe pânză), aceasta a încercat şi mai tare s-o oprească pe Evdokia de la vorbele neruşinate, însă aceea nu numai că nu s-a oprit, dar a şi scuipat pe icoană, zicând: „Iată cât mă tem eu de egumena ta!”.
Însă chiar în clipa aceea, pe neaşteptate, parcă trăsnită de ceva, Evdokia a căzut fără simţire; mâinile şi picioarele i s-au strâmbat, tot trupul i-a căzut în slăbănogire, şi a rămas fără vedere şi fără grai.
Speriată, prietena ei a alergat degrabă la stăpânul lor şi i-a povestit totul. Evdokia a fost găsită abia vie, cu spume la gură, a fost mutată într-o cameră şi aşezată sub sfintele icoane în aşteptarea morţii ei.
S-a întâmplat, totuşi, o minune: noaptea li s-a arătat în vis părinţilor ei Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi le-a spus: „Fiica voastră, prin fapta ei necuviincioasă faţă de chipul înfăţişat pe pânză, nu a jignit o călugăriţă, ci pe mine; fiindcă această înfăţişare este chipul meu prin care, din voia Fiului
meu şi Dumnezeu, eu voi mijloci pentru oraşul vostru şi locuitorii lui.
Mâine dimineaţă să-i înştiinţaţi pe preoţi şi, împreună cu ei rugându-vă înaintea icoanei mele ponegrite, s-o stropiţi pe cea slăbănogită cu apă sfinţită şi ea va primi tămăduire”.
Dimineaţa, îndată ce s-a săvârşit molebenul, bolnava s-a tămăduit într-adevăr,
şi de atunci şi-a îndreptat viaţa.
După aceea, icoana a fost pusă în ramă, şi a fost aşezată în casa boierului la loc de cinste.
La scurt timp după aceea, slujbaşul Prohor, care locuia în casa boierului Hitrov, şi care era surd de mulţi ani, de trei ori a văzut-o în vis pe Maica Domnului, care i-a poruncit să se roage pentru tămăduire înaintea icoanei ei. Prohor a împlinit această poruncă şi după rugăciune a adormit, căzând într-un somn lung şi profund (două zile şi două nopţi a dormit buştean); în acest timp, din urechile lui a ieşit multă infecţie, iar când s-a trezit, s-a simţit sănătos.
Tot atunci unica fiică a boierului, Evdokia, s-a îmbolnăvit grav şi nu mai avea
nici-o nădejde de însănătoşire. Icoana Maicii Domnului i-a apărut în vis şi i-a poruncit să se roage înaintea ei pentru a dobândi tămăduire. Părinţii au început să se roage împreună cu ea, iar bolnava îndată s-a însănătoşit.
După aceste minuni boierul nu a mai cutezat să ţină icoana la el în casă şi cu cinste a mutat-o în biserica „Naşterii Maicii Domnului” din Kalujka.
Şi aceasta a săvârşit acolo multe minuni.
Astfel, un locuitor din Kaluga, cu numele Petelin, al cărui trup era slăbănogit, a fost dus la această biserică pe pat. După molebenul săvârşit înaintea icoanei, el a început să se închine, apoi să se ridice şi, în cele din urmă, s-a ridicat în picioare, iar peste câtva timp s-a însănătoşit deplin
. În semn de mulţumire pentru vindecarea sa, Petelin a îmbrăcat icoana în ramă de argint.
În afară de binefacerile arătate anumitor persoane, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi-a arătat puterea şi ajutorul ei binecuvântat şi în izbăvirea întregului oraş Kaluga, cum fusese prezis mai înainte de Împărăteasa Cerească. În anul 1771, când în Kaluga se dezlănţuise ciuma, la rugămintea locuitorilor, icoana Preasfintei Fecioare, cea proslăvită prin minuni, a fost adusă în oraş.
Timp de trei zile s-au rugat înaintea ei, săvârşind în jurul oraşului procesiuni religioase, şi rugăciunea locuitorilor a fost auzită, căci molima ce se dezlănţuise a trecut.
În amintirea acestei minunate izbăviri, s-a hotărât pe 2 septembrie, în fiecare an, prăznuirea în cinstea icoanei Maicii Domnului din Kalujka.
Mulţumită ocrotirii Maicii Domnului, în timpul năvălirii francezilor în anul 1812, oraşul a fost izbăvit în chip minunat de cei de alt neam. Mulţi locuitori evlavioşi au văzut atunci icoana Maicii Domnului stând în văzduh, înconjurată de Puterile Cereşti, şi chiar în vremea aceea ruşii i-au învins pe duşmani. În amintirea acestui eveniment, s-a hotărât a doua prăznuire a icoanei Maicii Domnului din Kalujka – pe 12 octombrie.
Având asemenea dovezi ale ocrotirii neîncetate a Maicii Domnului, să sporim credinţa noastră faţă de ea, şi cu toţii, de la mic la mare, să o chemăm în ceasurile încercărilor, necazurilor şi bolilor pe Preasfânta Fecioară, ca să ne fie Ajutătoare în primejdii, iar ea, ca o maică bună şi multmilostivă, ne va auzi pe noi, ne va da mâna ei în ajutor şi ne va păzi de rău.
Către cine voi striga, Stăpână, la cine voi alerga întru necazul meu, dacă nu la tine, Împărăteasa Cerurilor!
Bucură-te, Ocrotitoare plină de osârdie a neamului creştinesc, bucură-te, Bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.
Amin.
