Nu numai apostolii şi urmaşii apostolilor, ci şi fiecare creştin e dator să aducă şi să ajute şi el la aducerea sufletelor la Mântuitorul.
„Când vezi un frate pe calea păcatului – zice Sf. Ioan Gură de Aur – nu trece pe lângă dânsul, ci, printr-un cuvânt de învăţătură, opreşte-l de la calea lui cea rea.“
Dar, mai mult decât cu învăţătura şi cu sfatul, noi putem aduce suflete la Mântuitorul prin pilda vieţii noastre. Viaţa noastră şi faptele noastre sunt cea mai bună predică şi cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.
Într-o gazetă nemţească am citit o interesantă întâmplare. Un domn dusese ceva de spălat la o spălătoreasă din oraş. Când lucrul a fost gata, spălătoreasa a cerut aproape pe jumătate mai ieftin ca în alte locuri.
– Dumneata de ce lucrezi mai ieftin? a întrebat domnul.
– Eu, a răspuns femeia, m-am hotărât să trăiesc o viaţă după Evanghelie şi Evanghelia îmi spune într-un loc că «orice lucraţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni» (Col. 3, 23). Eu ca pentru Domnul am spălat şi albiturile dumitale. Mi‑am socotit lucrul, mi-am socotit cheltuiala, mi-am socotit şi câştigul ce mi se cuvine. Să cer mai mult ar însemna să te înşel nu pe dumneata, ci pe Domnul meu Iisus Hristos.
Acest răspuns l-a mişcat atât de mult şi l-a chinuit atât de mult pe domnul acela, încât, nu peste mult timp, s-a hotărât şi el la o viaţă după Evanghelie şi azi spune tuturor că pe el l-a adus la Domnul o femeie ce spală rufe; o femeie simplă l-a ajutat să-L afle pe Domnul.
Iată, iubite cititorule, o pildă despre cum se fac pescuirile cele sufleteşti. Nu atât ştiinţă mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rând), ci mai ales duh, căldură, însufleţire şi pildă de viaţă trăită în slujba Domnului.
Când trăieşti cu adevărat o viaţă cu Evanghelia, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii şi aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul.
Pr. Iosif Trifa
