Tot mai des pomelnicele de la Sfantul Altar isi modifica „continutul“.
Cu ceva timp in urma, pe un pomelnic cu trei persoane (probabil mica familie), am numarat mai jos o lista cu douazeci de nume, incercuite fiind de caracteristica „ dusmanii“.
In dreptul fiecaruia erau si date mai concrete, ca sa intelegem : dusmani de moarte, dusmani mari si dusmani mici…
Am urmarit „femomenul“ si am constatat ca in ultimul timp, putine sunt pomelnicele care sa nu contina astfel de liste reci. Doua , trei, ori chiar mai multe nume oricand le poti gasi la „vrajmasi“.
De ce oamenii catalogheaza pe semenii lor intr-o astfel de categorie? O fi o reactie psihologica ce ofera stari de bine?
Oare sunt folositoare aceste liste ale inimii, atat de precise si clasificate? Nu cumva ne risipesc si ne pierd in lucruri ce alimenteaza stari patimase?
E drept ca sunt foarte greu de iubit „dusmanii“ intr-o lume tot mai rece si vitrega, insa cred ca multi „vrajmasi“ ni-i facem si cu mintea noastra.
„Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi“ (Luca 6,27), spune Domnul.
Aceasta este marea filosofie a crestinismului. Dar aceasta sa o implinim fara sa o etichetam, caci Dumnezeu, care e Dumnezeu, stie si vede toate, fara sa-i mai amintim noi liste ce pastreaza urme de amaraciune in adancul sufletului.
Dac tot ne rugam pentru ei, ca sa implinim porunca Domnului, de ce e nevoie sa-i aruncam in cimitirul inimii noastre?
Un prim pas pentru a intemeia pacea launtrica ar fi sa nu-i consideram dusmani, ci prieteni si sa
incercam sa-i iubim, cat de putin. Dumnezeu vazand dorirea noastra va picura El in inimi, harul bunatatii.
Cum ar fi daca Dumnezeu ar face astfel de liste cu noi : cei care vor primi iubire multa, cei care vor primi iubire mai putin si cei care nu vor primi deloc?
Iubirea nu incepe cu acuzarea, iar un crestin autentic nu se poate bucura cand cel de langa el sufera, mai ales daca „s-a rugat intens“ pentru aceasta. Judecata este la Dumnezeu, nu la oameni.
...De ce nu intelegem ca vrajmasul nostru este diavolul si nu omul?!...
Daca noi nu avem funingine ori rugina pe peretii sufletului, atunci nu-i vom socoti pe cei care ne fac viata mai colorata dusmani, ci camarazi pe acelasi teren de lupta cu ispitele, cu pacatul, cu intunericul.
E o lupta fiintiala, dar nu imposibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin darul Lui, in smerenie totul prinde forma vie.
… Cum ne iubeste pe noi Domnul, la fel il iubeste si pe ei, asteptandu-i pe Cale.
Daca noi raspundem raului cu rau, ne vom incurca in labirintul durerii, pierzand timpul mantuirii in zadar.
Sfantul Nicolae Velimirovici ii numeste pe vrajmasi „prieteni nemilosi“, caci ei ne descopera lucruri noi, stari si locuri nestiute ale sufletului. Ne arata unde mai avem de lucrat pentru a curata de tot ceea ce ne umbreste chipul. Chiar de suferim nedreptati, chinuri si ocara din partea lor, sa multumim Domnului pentru acest mare dar, de a fi usurati de pacate in acest mod minunat.
…Ar fi inalt, atunci cand suntem nedreptatiti, sa nu ripostam, ci sa pastram tacerea de dupa rugaciune, preferand ca Domnul sa fie Cel care sa spuna altora adevarul despre fiecare.
Sa cautam pacea si sfintenia, pastrandu-ne inimile si cugetele noastre de cele ce tulbura lucrarea Duhului.
„Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea“ (Ps.33,13) ne invata Psalmistul David.
... Sa implinim cuvantul Domnului care zice: „ Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea?
Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult?
Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este“. (Matei 5 , 44-48)
Omule, daca vrei sa vezi raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil !…
Ieromonah Hrisostom Filipescu-Putine cuvine, multa iubire (fragment)
