– Părinte, pe timpul studenţiei dumneavoastră, iubirea avea o zi, o sărbătoare?
– Nu.
– S-a schimbat modul de a sărbători iubirea odată cu împrumutarea Valentine’s Day?
– Eu cred că s-a schimbat modul de a înţelege iubirea.
– Pe la mall-uri, prin cluburi de noapte, tinerii fac spectacol din a se căsători pentru o zi… De unde credeţi că vine această dorinţă acerbă a cuplurilor de a se expune, de a se căsători în public, chiar dacă o fac de formă, în această zi?
– Cred că face parte din propaganda mondială împotriva căsătoriei. Acestea sunt scenete penibile menite să arunce în derizoriu ideea de familie şi valorile pe care le presupune. Cei care participă la ele trebuie să fie conştienţi că astfel îşi bat joc de părinţii care i-au născut.
– De ce se prind atât de bine de noi aceste sărbători străine, cum e şi cea a iubirii?
– N-ar fi prins dacă nu ar fi fost finanţate puternic. În aceste sărbători se investesc bani care ar putea salva de la criză sute de guverne din întreaga lume. Şi totuşi cineva preferă să le investească anume astfel.
De ce? Răspunsul la această întrebare tinerii care sunt folosiţi astăzi în această manipulare globală îl vor afla peste zece ani. Iar mulţi nu-l vor mai afla deloc, pentru că vor deveni victim pentru totdeauna.
– În secolul XXI, oamenii se iubesc altfel decât pe vremea bunicilor noştri? Tehnologiile, ce parte de vină au?
– Odinioară iubirea era un lucru sfânt. Perechea, celălalt, era căutarea şi descoperirea vieţii. Tehnologiile au aruncat în derizoriu însăşi emoţia căutării şi a întâlnirii. Tânărul de azi are, prin reţelele de socializare, iubirea oferită în formă de marfă. Omul nu trebuie să fie o marfă. Acesta e ultimul stadiu al decăderii condiţiei umane.
– Şi totuşi, se pare că nimeni nu ne poate scoate din gene dorinţa de iubire „până la moarte”, familie, stabilitate. Filmele „de Oscar”, deşi mai puţine, mai au la bază iubirea tradiţională, cât va mai dura?
– O vor scoate. Pentru mulţi aceste simţăminte nu mai sunt acceptabile şi accesibile. Sunt cel puţin câteva filme de Oscar care au la bază iubirea „netradiţională”. Acesta este noul trend. Aşteptaţi câţiva ani şi veţi vedea că filmele cu cupluri homosexuale vor fi cel puţin la fel de multe ca cele despre cuplurile tradiţionale.
– Vă rog să faceţi un portret a lui Romeo şi Julieta zilelor noastre, să-i numim chiar Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, dacă acceptaţi. Cum sunt ei astăzi?
– Îmi este destul dacă Romeo este bărbat şi Julieta femeie. Dacă Romeo nu a făcut transplant de sex şi Julieta nu e travestit, de-acuma e bine, având în vedere tendinţele lumii în care trăim.
– Vă mulţumim.