Majoritatea crestinilor de astazi cer mereu probe, vor dovezi, vor zilnic minuni mari pentru a crede si Dumnezeu sa le fie un tonomat, am introdus moneda, apas butonul si primesc produsul.
Adica zic o rugaciune, aprind trei lumanari si astept sa mi se indeplineasca dorinta.
Crestinismul, Dumnezeu nu este un tonomat, ci un mod de vietuire.
Rugaciunea nu e un negot: iti dau, imi dai.
Rugaciunea este ucenicia tacerii. La rugaciune omul este cel care trebuie sa se straduiasca a prinde ce i se spune. Caci preocuparea nu trebuie sa fie ce face Dumnezeu pentru a ma determina sa cred in El, daca imi implineste mie poftele mele egoiste, ci ce ar trebui sa fac eu pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, pentru a ma apropia de El. Am curiozitatea de a sti cine este Dumnezeu, care este invatatura Sfintei Sale Evanghelii si care este raspunsul meu la iubirea lui Dumnezeu ?
Auzim glasul lui Dumnezeu mereu la Biserica zicand : „Veniti…Eu sunt lumina Lumii“;
„Veniti… Eu sunt Painea vietii“ ; „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi“ si din potir Hristos ne cheama zicand „ Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va “ si asa mai departe.
Cum am raspuns noi la aceste chemari?
Traim intr-o perioada in care oamenii doresc sa fie tot mai siguri in ceea ce fac si in ceea ce stiu. Toti cauta siguranta, perfectiune si cu toate acestea inca exista superficialitate in crezul multora. Zis-a cel nebun in inima sa : „Nu este Dumnezeu”.
Credem noi in evanghelia lui Hristos? De ce suntem tristi? Pentru ca ne-am indepartat Dumnezeu. Cine il iubeste pe Dumnezeu il cauta, il doreste.
Pe ce se bazeaza necredinta unora? In ce si unde l-au cautat pe Dumnezeu?
S-au facut multe descoperiri in lumea nevazutului, ultrasunetele (sunete de frecvente inalte ce nu pot fi percepute de urechea omeneasca ), dar desi nu le auzim ele exista ; o multime de raze, radiatii, unde, ce nu pot fi percepute cu ochiul nostru. Si iata credem ca totusi ele exista chiar daca nu le vedem.
Daca toate acestea exista fara sa le vedem, oare nu e asa si cu Dumnezeu? Nu e o nebunie sa spui ca nu exista Dumnezeu pentru ca nu-l vad? Cine esti tu ca sa il vezi pe Dumnezeu si sa nu mori ?
Dumnezeu se simte, se vede in totul si in toate cele ce ne inconjoara.
„ Fie ca ma iubesti, fie ca ma urasti, Eu sunt cu tine”, parca ne spune Domnul zilnic.
Daca ma iubesti sunt in inima ta, daca ma urasti sunt in mintea ta.
„ Prin ce chinuri groaznice am trecut, cat m-a costat si cat ma costa inca aceasta sete de a crede, care e cu atat mai puternica in sufletul meu, cu cat se gasesc mai multe argumente potrivnice.
Si cu toate acestea, Dumnezeu imi trimite uneori momente in care sunt cu desavarsire linistit.
In aceste momente eu ii iubesc pe altii si gasesc ca si altii ma iubesc pe mine. In asemenea clipe mi-am alcatuit un simbol de credinta in care totul pentru mine este limpede si sfant.
Acest simbol este foarte simplu.
Iata-l, cred ca nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rational, mai barbatesc si mai desavarsit decat Hristos. Si nu numai ca nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasa, nici nu poate fi.
Mai mult : daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos este in afara de sfera adevarului, as prefera sa raman cu Hristos decat cu adevarul ”,spunea candva marele Dostoievski.
Cugetele necredincioase sunt ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului. (Ps.1,4)
Daca nu exista Dumnezeu si eu m-am rugat, nu am pierdut nimic. Dar daca exista si eu nu m-am rugat, am pierdut totul… (Pascal)
Ierhm. Hrisostom Filipescu- Fragment din cartea : Putine cuvinte,multa iubire
