Am postit. Cum am postit?3 min read

Vai de capul meu.
Dar si la serviciu am postit. Si ce s-a intamplat la serviciu? S-au creat semene de intrebare, de mirare, s-au creat discutii, si pe-acasa sau dus si au zis “ e o colega a noastra la serviciu care posteste”.
“Da? Cum posteste?”. “Mananca numai paine”.

 

 
In aceasta lume de nepostire, eu vin si va arat ca postesc. La carte spune sa-narati. Ei bine, noi traim niste vremuri in care trebuie sa aratam ca postim.De ce?  Ca sa se mire ceilalti.
Biserica nu pretinde. Biserica e foarte larga si nu strange prea mult omul, dar incearca sa-l tina aproape.

Foarte multi faceti caz de mancare: “Parinte, s-antamplat de-am mancat, s-a-ntamplat de-am gustat, s-antamplat…” .
Nu e asa.Daca s-a-ntamplat, s-a-ntamplat. Asta e.
Problema este: ai modificat (innoit, curatat ) sufletul tau, inima ta, gandirea ta ?
Pentru ca altfel ramanem cu randuiala si atat, nu mai ramanem si cu rezultatul postului. Rezultatul postului este modificarea (innoirea, despatimirea ) omului.
Daca nu, intr-adevar, degeaba am postit.

In momentul in care apar pe drum oameni care postesc si oameni care nu postesc, imediat i-ai vazut. I-alegi din multime mare, i-alegi: acesta posteste, acesta posteste, acesta nu posteste, acesta posteste.

De ce?

Se vad oamenii care postesc se vad. Cum? Dupa cum deschide gura, dupa cum i-ti raspunde la “buna ziua”, dupa cum zice “buna ziua”, dupa cum sta de vorba cu tine si celelalte, dupa cum te serveste cu ceva. Imediat se vede omul care posteste fata de cel care nu posteste. Numai ca poate sa zica cineva: “ De ce zici ca nu postesc, ca eu postesc?” Pai daca nu s-a observant ca postesti, adica daca nu s-a nascut in tine omul nou, atunci inseamna ca postesti de forma, postesti numai ca asa e randuiala.

De aceea apare si mirarea caderii in genunchi la spovedanie si spunerea pacatelor la prezent :” sunt certat cu…”. Nu. La spovedanie nu esti certat cu…, ci ai fost certat cu…; la spovedanie ai venit impacat. S-au: “A dat Dumnezeu, parinte, de am tinut tot postul, toata randuiala,n-am baut vin,n-am mancat untdelemn, dar nu vorbesc cu…”. Pai, nu se poate…un om constient, serios, nu are problema sa vorbeasca cu unul cu altul, indiferent cum stau lucrurile. Mai ales ca el stie ca Dumnezeu lucreaza altfel.

Problema este daca postul ne modifica sau nu, daca venirea noastra la liturghie are un rezultat bun sau nu. Altfel, cu adevarat, este pierdere de timp si daca vreti mai e si altceva, e si osanda. Pentru asta, este de ajuns ca sa nu vii la biserica- vorbesc de tine crestinule, care te spovedesti, te impartasesti, citesti si postesti. Nu vorbesc de cei care habar n-au, nu vorbesc de cei care vin la 6 ani la biserica sau care vin la Craciun; asta-i alta categorie de oameni; astia-s inconstienti, habar n-au pe ce lume traiesc, Il folosesc pe Hristos cand au nevoie.  Cum il folosesc partidele: cand mai e ceva de sfintit, o cruce, un monument, o statuie, undeva, imediat sa fie si preotul si patriarhul acolo, sa fie asa frumos pictat.

Exista personae carora n-ai ce sa le zici. Desi nu au o viata sfanta, n-ai ce sa le zici, nu te-au jignit. Frumos , foarte frumos! Inseamna ca postul si rugaciunea, si cele ce a facut la biserica au lucrat asupra lor. Asta inseamna! Iar daca asupra unora dintre noi n-au lucrat, sa lasam sa lucreze.  Tot lasand de la noi, asa, la un moment dat Dumnezeu vine si sprijina, asta insa se intampla in timp.

O intamplare din Sfantul Munte Athos: niste crestini au dus la doi pustnici, in pestera lor, un pomelnic si o conserva cu peste. Si cand a venit 25 martie(Buna Vestire,deslegare la peste), unul a zis:
-Sa desfacem si noi conserva.
Celalalt a zis:
-Parinte sa n-o desfacem
-Pai de ce?
-Lasa ca e prea mare desfatare asta sa mancam; hai sa mancam cum am mancat pana acum, sa ne bucuram si atat”
-Bine.
Dar dupa o vreme a zis:
-Totusi ar trebui s-o desfacem.
-Pai n-am zis ca n-o desfacem?
-Nu, haide s-o desfacem, ca daca ni se urca la cap si ne mandrim ca n-am mancat?
– Ai dreptate.
Au desfacut-o.Dar dupa aceea au zis:
-Totusi ar fi bine sa nu mancam.
-Pai mancam, sau nu mancam?
-Nu cred ca e bine sa nu mancam. Hai s-o dam la pasari. Si au dat-o la pasari, au venit pasarile si au mancat pestele. Cel care avea ideea cu mandria zice:
-E o problema totusi; unde ai aruncat cutia goala?
-Acolo.
Se duce, ia cutia, pune niste apa in ea si zice:
-Uite ce e: hai sa o punem la foc si sa mancam zeama asta.
Au incalzit-o , au mancat zeama-care numai mai mirosea a peste- si gata.Apoi au inceput discutia mai departe:
-Mai, ce facuram, nu puteam si noi sa nu mancam?

Pai ,fratilor, daca ei isi pun problema asa, noi ce sa mai… Ca sa tinem post apelam la salam de post, carnati de post, cascaval de post,branza de post, cu soia si altele. Acesta nu mai e post, se numeste pacatul lemarghiei. Lemarghia-un pacat nou, acum aparut- adica desfatarea prin gust.

Deci tu tii post , dar cu ce iti place.Ca noi de fapt de ce cedam la post? Din cauza mirosului, gustului, si zicem “am poftit”. Si atunci ce facem noi? Noi continuam sa ne hranim imaginatia si simturile prin asta.

Daca vreti, intrebati ce facem, mai mancam sau nu? Va spun pentru ca banuiesc ca veti intreba si de asta. Daca putem sa tinem post, atunci sa tinem postul si cu putina renuntare, si cu putina abstinenta de la gustul acela…Si magazinele s-au prins de chestia asta si acum vin imediat si pun afis “mancaruri de post”. Nu prea sunt toate de post, dar el pune afisul. Ce sa mai spunem de painea noastra cu zer si altele, cu care tot nu putem tine post.

Dar Dumnezeu ne primeste.
 

 

Pr.Nicolae Tanase-Tinerii la rascruce
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments