Mecanismul nostru de gândire deși logic, este bizar. Noi putem gândi coerent, rațional, just, întemeiat, corect, dar reprezentarea noastră în exprimarea logica, algoritmul nostru și caracteristicile și restricţiile lui de la ce pleacă? De la organigrama noastră pentru trăirea personală.
Oare convieţuirea și dezvoltarea pe baza unor principii morale si de conştiinţă, viaţa noastră nu sunt cumva pe un drum greșit?
Atunci când ele sunt greşite, faptele si lucrările noastre devin ciudate, stranii, neobișnuite, extravagante si supărătoare în raport cu legile si principiile divine, legile naturale si fireşti instituite de Dumnezeu în mod logic.
Un jaf, o tâlhărie, o inginerie financiară, un viol, o aventură extraconjugală, o orgie, o activitate de prostituţie fizică sau morala, pot fi gândite și realizate perfect, dar bizar este că lucrarea perfecta nu este pentru Dumnezeu, ci pentru satan. Ei devin lucrătorii diavolului si fac lucrările lui și nu aduc mântuirea în ciuda perfecţiunii executării lor.
Tot mai bizar este că știm ce vrea Dumnezeu dar nu vrem sa facem aşa, fiindcă în structurile si societăţile căzute moral, ruinate sufletește, distruse sau numai erodate la nivelul conştiinţei creștine, uzura făcută de păcat schimba logicul în ilogic, în absurd, în anormal.
Și, iată, culmea, atunci alegerea corecta se transformă în alegere greşită, ne întrecem a lua un lucru drept altul, materialul și spiritualul se încurcă în dorinţele noastre, binele si răul se confundă, iar în felul acesta, o hotărâre a noastră, pe care o credem bună, ne apropie sigur de pierzania veşnică.
,,Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarasi, când nu va mai fi nici o lege din acestea. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria si din cetatile Egiptului, din Egipt si pâna la Eufrat, de la o mare si pâna la cealalta si de la un munte pâna la altul. Tara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca pret al purtarii lor.”
Cât de confuz am ajuns sa trăim, ştim ce vrea Dumnezeu dar nu facem aşa.
Am ajuns sa credem ca ne este bine ca ne place răul. ,,Răule” este un alint pentru putere, caracter, duritate, masculinitate. ,,Răutate mica”, este alintul pentru desfrânare, perversiune, exces sexual, viciu.
Ne este bine și ne place tulburarea pentru că în vremurile tulburi te poţi ascunde, că ne place putreziciunea, că alegem satisfacţia trupului descompus, iar castitatea si fecioria sunt batjocorite, că socotim frumuseţe si lumină urâciunea stricăcioasa si umbra otrăvitoare a întunericului.
Ne simţim mai bine tăvăliţi în mocirla călduţă a promiscuităţii, în amestecul de indivizi foarte diferiți, dar apropiaţi prin pofte, pe care îi reunește un mod de viața dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios de conviețuire în condiții aceste de mizerie si de imoralitate, în care iubim și dorim să trăim în comunul dezagreabil al placerilor trupeşti pervertite.
,,Cine e nedrept, sa nedreptateasca înainte. Cine e spurcat, sa se spurce înca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfânt, sa se sfinteasca înca. Paste poporul cu toiagul tau, turma mostenirii tale, cea care salasluieste singura în padure, în mijlocul Carmelului! Sa pasca în Vasan si în Galaad ca în zilele cele de altadata! .”
Întoarcerea la Dumnezeu încă este posibilă pentru cei care se pocăiesc.
Voi suferii mânia Domnului, dar am hotărât mă voi lăsa în mâna Lui, voi lua jugul lui Iisus Hristos fiindcă este uşor, ma voi smerii si ma voi cai, voi încerca sa obţin iertarea Lui prin post si rugăciuni.
Lui îi voi dovedi părerea de rău, si remuşcările pe care le am, pentru o faptele si greșelile mele, ma las în voia Lui să-mi facă ce vrea, sunt vinovat, îmi stiu fărădelegea, îmi cunosc păcatele, dar după mulţimea îndurărilor Sale sa șteargă toate faptele mele necugetate.
Eu am încredere în Dumnezeu, iar Domnul ne tratează fara ura si fara discreditări.
În Iisus cel iubitor mai am o şansă de însănătoşire, de vindecare prin harul si puterea Lui.
ioanelixir
