Toate virtutile crestine, de la pocainta pana la dragostea de Dumnezeu; infrumuseteaza sufletul sfant, asa cum infrumuseteaza stelele cerul. Iar coroana acestora este pacea interioara.
Aceasta este armonia tuturor puterilor sufletului, adica a imaginatiei, memoriei, mintii,vointei si constiintei, dar si asezarea acesteia in Dumnezeu, datorita simtirii vii a iubirii divine fata de ea, dupa ce s-a facut dupa chipul si asemanarea lui Hristos Mantuitorul.
O astfel de pace interioara se dobandeste in urma multor trude, in urma implinirii poruncilor si a virtutilor
Aceasta pace este ultimul dar pe care Dumnezeu il da unui suflet sfant.
Darul acesta I-au avut doar putini alesi ai lui Dumnezeu.
Asadar, merit oare eu, pacatosul, sa primesc asa ceva cand ratiunea mea nu se intelege deloc cu ce-mi spune inima, iar fapte bune ori nu am, ori sunt putine, da si acelea indoite cu mandrie si iubire de sine?!
Poruncile, de asemenea, nu Ie implinesc. Daca m-ar invrednici Domnul sa am pace sufleteasca macar dupa spovedanie, si aceasta ar fi un mare bine pentru mine!
Astept aceasta pace din tot sufletul meu si strig catre Tine, Dumnezeule, Mantuitorul meu: milostiv fii mie, pacatosului, primeste pocainta mea sincera, iarta-mi pacatele cele cu voie si cele fara de voie, vindeca-mi sufletul meu cel bolnav si da-i macar o picatura din impacarea cu Tine.
Tu, cel caruia ii sunt placuti cei ce se pocaiesc, binevoieste si spre mine, pacatosul. Hraneste-ma cu faramituri de la masa Ta cea mare si nu lasa ca viata mea sa piara in intunericul dinafara si ca dreptatea Ta sa caute spre necuratiile mele in dimineata cea mare, cand va fi rostita judecata vesnica.
Bucuria acestei lumi este amara.
Vai de cel care o gusta pe deplin!
Viata mea se cutremura ca o corabie in valurile marii; bucuria desarta este inrobita de privelistea placerilor . Tu insa fii carmaciul meu si indreapta-mi corabia spre limanul Tau in dimineata cea mare, cand va fi rostita judecata vesnica.
Dumnezeu il iubeste pe pacatosuI care se pocaieste; pe cel care, cu ochii plini de lacrimi, striga catre EI:
Doamne, izbaveste-ma de foc! Te rog, primeste lacrimile nimicniciei mele.
Am gresit de buna voie in fata Ta dar de buna voie ma si pocaiesc.
Asadar, intra cu indrazneala, pacatosule; usa este deja deschisa si gata sa te primeasca.
Adu Domnului drept jertfa lacrimile tale si mergi cu incredere spre El. Caci Domnul nu cere daruri si nu cauta la fata omului; milostiv este fata de oameni si iarta pacatele celor ce se pocaiesc.
Amin.
